Jocul răzbunării

13

    Trec zilele si eu nu stiu nimic de ea. Simplul gand ca nemernicul ala o poate atinge ma înnebunește. Ii pot simti si ei nelinistestea,clar are nevoie de mine dar nu stiu cum as putea ajunge la ea. Răsfoiesc reletelele sociale si ma lovesc de o poza care imi rupe sufletul. Zayn si Artemis in aceeasi poza,el zambind larg,iar ea forțându-si colțurile gurii sa ramana ridicate. Poarta o rochie vizibil scumpa,bijuterii frumoase,dar ochii ei nu mai sclipesc ca altădată. Trântesc telefonul de perete,lovesc fotoliul din camera mea cu piciorul,dau cu o singura mana totul jos de pe masa,urlu cat pot de tare si lovesc cu forta in perete. Aud pasii Medeei apropiindu-se de camera mea,apoi bate usor in usa:
     -Daimon,e totul in regula?
     -DISPARI!e tot ce reusesc sa mai spun.
     Imi umplu un pahar pătrățos cu tărie si-mi aprind o tigara. Dau paharul pe gat,iar spre surprinderea mea,telefonul meu reuseste sa sune inca. Il ridic,iar printre crăpăturile ecranului citesc "Derek"
      -Alo?
      -Daimon,frate!
      -E totul in regula?intreb eu simțind nesiguranța din vocea lui.
      -Sa nu crezi in cazul in care o vezi pe Artemis zambind alaturi de Zayn. A obligat-o sa intre intr-o relatie cu el. Artemis a fost șantajată ca sa accepte asta. Azi ea aranja biroul si plangea cand am intrat,apoi s a asezat in scaun si a inceput sa urle. M-a prins de gulerul cămășii si m-a implorat sa te sun sa ma asigur ca esti bine.
       Inima imi bate cu un ritm amețitor. Nu stiu daca sa simt usurare sau un alt vad de îngrijorare. E aproape o saptamana intreaga de cand nu mai stiu absolut nimic de ea.
       -E...E langa tine?
       -Da.
       -Daimon!o auzind strigand si imi reprim dorinta prosteasca de a sari prin telefon ca sa ajung la ea.
        -Artemis!spun pana ce vocea mi se frânge.
       Ma blochez si nu stiu ce as putea spune,pana cand tot ce mai pot spune e:
      -Asteapta-ma in fata barului. Artemis,plecam.e tot ce apuc sa zic cand dupa sonorul unei usi date de perete face ca apelul sa se sfârșească.
      Oare Zayn a ajuns,daca m-a auzit Artemis va avea probleme din cauza mea,dar incerc sa ma adun si sa raman pozitiv. Indes într-un ghiozdan cateva hainele ale mele,apoi ii cer unele si sor-mii,si primesc doar o privire confuza.
       -N-am timp de explicatii,Medeea. Fa ceea ce-ti spun fara prea multe intrebari. ACUM!
        Tresare si simt cum se incordeaza,dar apoi face intocmai cum ii spun. Imi intinde la scurt timp un ghiozdan măricel:
         -Am pus acolo cateva haine,am pus si o jacheta in caz de orice si cateva articole de lenjerie,norocul tau ca am fost ieri la cumparaturi. Mici detalii pentru igiena personala.
         -Multumesc,Medeea. Ai grija de tine,o sa ma intorc,dar nu sunt sigur exact cand.
        Ies in graba si urc in masina. Accelerez lasand urme de cauciucuri in urma mea. Ajung in fata barului,apoi o vad ieșind in fuga,reuseste sa urce.
        -Daimon,calc-o!
        Accelerez,iar in urma noastra Zayn trage glont dupa glont însă fara tinta. E speriata,tremura,dar pana nu părăsim orasul de cativa kilometrii nu spun nimic. La un moment dat ii simt privirea pe fata mea,dar incerc sa nu o privesc in ochi.
        -Esti de-a dreptul nebun!spune ea si priveste fix prin parbrizul masinii. Tu realizezi ce o sa se intample daca ne gaseste?
        -Ce poate sa-mi faca? Pe tine te vrea pentru el,iar pe mine ma vrea mort. Eu in afara de o viata jalnica nu pierd nimic,asa ca linisteste-te. Voi face orice ca tu sa fii bine