Jocul răzbunării

10

Artemis
     A doua zi ma trezesc cu razele soarelui dansând pe ochii mei,si învăluită de mirosul cafelei,lasate pe o tăviță de metal,cu un trandafir rosu intr un pahar si un sandvis mare,cu un biletel lipit pe tăviță"revin imediat,avem o problema". Mesajul ma nelinisteste putin,dar ii acord incredere si aleg sa nu mi fac griji. Iau micul dejun in liniste,cand aud usa de la intrare si vad o fata cam de seama mea,care se opreste in prag si-mi zambeste.
        -Tu trebuie sa fii Artemis,corect?
        -Da.spun eu privind-o confuza cu gura plina de paine,cascaval si sunca.
        -Eu sunt Medeea,sora mai mica a lui Daimon. Am auzit multe despre tine.
         -Despre mine?intreb si ma acopar mai bine cu cearșaful alb,realizând ca nu port nimic pe sub acesta.
          -Stai linistita,suntem fete. Da deapre tine. Tu esti fata aia dupa care râvnitul Daimon a râvnit.
          Cuvintele Medeei ma fac sa roșesc. Un amalgam de ganduri si sentimente ma învăluie,cand aud telefonul meu vibrând. "Zayn". Citesc si o privesc scurt pe Medeea,care părăsește camera,lăsându-mi libertatea de a vorbi la telefon singura.
         -Am aflat ce s-a intamplat intre tine si Daimon,si asta te va costa scump.imi spune el printre dinti. De azi incolo daca te mai vezi cu el,daca mai aveti vreun fel de contact,fie el si vizual,o sa dezlănțuiți iadul.apoi inchide.
         Sunt confuza si tremur din toate încheieturile. Incep sa plang instant,ma imbrac repede si ies pe fuga din casa,nelăsându-mi ca poate am uitat ceva. Ajung in apartamentul meu,si il sun pe Daimon
         -Artemis,te rog sa nu ma mai suni,sa nu ma mai cauti,sa nu ma mai vizitezi. Te implor,tin la tine atat de mult,n-as suporta sa patesti ceva.
          -Dar Daimon...Nu vreau sa renunt la tine,nu acum.spun eu plangand.
          -Te rog,doar ai incredere in mine.spune si dupa se aude ca o busitura zdravana si inchide apelul.
           Sunt speriata,ingrijorata,si clar nu vreau sa i se intample ceva rau. Incep sa urlu si sa lovesc cu pumnii in pereti,apoi cad in genunchi langa usa livingului,imi strang picioarele la piept si plang.
           Dupa minute bune,ma hotarasc sa ma ridic,si sa fac o baie,in speranta ca apa fierbinte va alunga acest vis urat. Imi umplu un pahar cu vin rosu,imi pun ceva muzica si ma scufund in cada aburinda plina de spuma. Melodia este întreruptă de sunetul unui mesaj.
           "Necunoscut
  Vino la 22:00 in gara. Am sa-ti explic mai multe acolo. Te iubesc!"
          Imi dau seama ca este de la Daimon,si ma uit la ceas. E deja ora 19:00,dar imi permit sa profit de aceasta baie menită sa-mi alunge energia negativă. Macar stiu ca Daimon e inca in viata,dar nu stiu cat de bine este,dar asta urmeaza sa aflu.