Jocul răzbunării

16

Daimon
      Imi deschid usor ochii,si sunt pe jumatate orbit de lumina alba a unui neon. Incerc sa inteleg ce se intampla cu mine,dar totul este in ceata. Durerea acută din coapsa dreapta imi aminteste totul. Realizez ca sunt pe jumatate dezbracat sub un cearsaf complet alb,apoi vocea blândă a unei femei rupe tacerea:
         -Te-ai trezit in sfarsit.spune ea si reusesc sa ma ridic putin cat sa-i vad chipul frumos zambind.
           -Am...Am dormit mult?Intreb eu cu o voce mai ragusita decat de obicei.
          -Ai fost inconstient cam doua zile...Ai avut un glont in coapsa,un calibru destul de marisor,dar am reusit sa-l scoatem in siguranta. Te vei reface repede.
          O ascult pe doamna aceea,dar nu ma pot concentra pe ceea ce spune. Gandul meu e doar la Artemis. Nu stiu unde este,daca e vie sau moarta...O avalanșa de ganduri încurcate ma izbește in plin si face ca toata camera sa se învârtă cu mine. Deschid gura sa spun ceva,dar asistenta probabil imi observa starea si mi-o taie brusc:
         -Te rog sa te odihnesti. Daca ai nevoie de ceva,sunt aici sa te ajut.
         -Unde...Unde-mi este telefonul?
         -Ti-l aduc imediat,dar nu pierde mult timp cu ochii in ecran. Te va obosi si mai tare.
          Iese din camera alba,iar eu reusesc sa ma ridic in capul oaselor. In camera aceea mai sunt paturi,si doi baieti,nu cu mult mai mari decat mine. Imi atrage atentia unul din ei,care sta in ultimul pat din salon,cu o cicatrice foarte vizibila pe fata si un tatuaj deasupra sprancenei drepte. Fara sa-mi dau seama ii analizez cicatricea care se intinde de la spranceana cu tatuajul pana la baza maxilarului. Pare veche,adâncita de timp. Imi arunca o privire sceptica,apoi isi drege vocea:
        -La ce dracu te uiti?intreaba el iritat
        -La nimic.spun si-mi redirecționez atentia la asistenta care vine cu telefonul meu.  Va Multumesc.spun eu,si simt inca privirea tipului ciudat.
          Imi deschid telefonul si vad ca am mesaje de la Artemis:

         "Daimon,Zayn ma tine acasa la el cu forta. Aseara...Aseara am facut-o cu el impotriva voinței mele...Nu stiu daca vezi sau nu mesajul meu...Te iubesc,Daimon!"

           Un val de repulsie si sila ma loveste din plin. Cat de nenorocit sa fii,sa-ti bati joc de o copila. Ma las sa cad cu capul pe pernele moi si privesc in tavan,cand aud o pereche de pasi ca se apropie de mine. Ciudatul din patul de la perete e langa patul meu,ma priveste fix,dar blând,si-mi spune:
           -S-a intamplat ceva?
            Pare de doua ori mai mare de aproape. E un tip inalt,cu o construcție solida,cu corpul acoperit in mare parte de tatuaje negre,peste care clar a trecut timpul. Totul la el pare atat de vechi,iar el este atat de tanar.
          -Nimic...reusesc eu sa suier printre buze,apoi il simt ca ma atinge prietenește pe picior si se indeparteaza de patul meu.

           "Nu-ti face griji,Artemis. Voi veni dupa tine in cel mai scurt timp"

           Apas trimite si simt cum o piatra mi s-a luat de pe piept.