Jocul răzbunării

4

     Este deja vineri si ma pregatesc incet de petrecere alaturi de Medeea,care din ziua in care mi-am varsat nervii asupra oglinzii nu am mai vorbit.
      -Imi pare rau...spun eu așezându-ma pe pat si privind-o in oglinda.
      -Nu-i nimic,e totul in regula...spune ea usor surprinsă.
      Ma ridic si imi asez o mana pe umerii ei,analizând-o in continuare in oglinda. Asa frumoasa,in ochisorii ei inca sunt stelele inocentei,e atat de inocenta in comparatie cu mine. O pup usor pe cap si-mi zambeste copilareste,cand imi suna telefonul.
      -Daimon?
      -Da,Zayn?
      -In seara asta e o petrecere la care merge fata pe care o cautam. Am aflat unde si am reusit sa fim invitați. Ce spui,vii?
       -Merg cu soră-mea la o petrecere. Scuze,baieti!
       -Nu-i problema,ne descurcam. Distractie placuta,Daimon!
       -Si voua,baieti!
       Medeea imi zambeste larg,iar apoi spune:
       -Chiar ti-ai refuzat prietenii ca sa stai cu mine?
       -Da,surioara. Mi-ai lipsit.

       Ajunsi la casa Karinei,gasesc greu un loc de parcare,dar pana la urma oprim si intram. E multa lume prezenta,iar Medeea se pierde in scurt timp in aglomerație. Imi iau ceva de baut de pe barul improvizat,apoi ies in curtea din spate sa fumez o tigara. Acolo o vad. Parul castaniu,statura mărunțică,si rasul acela zglobiu.
-Artemis...reusesc sa soptesc si dupa vocea parca mi se frânge.
Sunt convins ca nu m-a auzit si ca sigur nu ma recunoaste,asa ca ma apropii cu scopul de a"face cunostinta". Ea mai vorbea cu o fata,poate putin mai micuta de varsta,dar recunosc foarte frumoasa si ea.
-Buna,fetelor!spun eu usor stânjenit,trecându-mi mana prin par.
-Buna!Raspunde zâmbind tipa bruneta,iar Artemis ma priveste pentru cateva secunde.
-Buna!spune ea zambind timida. Stii...Amm...Poate e o greseala dar...
Pauza dintre cuvintele ei imi face inima sa tresara. Oare chiar isi aminteste de mine? Sunt sanse ca nici ea sa nu ma fii uitat?
-Scuze,doar ca-mi amintesti mult de cineva,dar nu-s capabila sa-mi amintesc de tine. Tot ce stiu e ca ma faceai sa zambesc,sau baiatul care iti seama...
O privesc putin confuz,iar ea isi pocnește degetele,exact cum o facea mereu cand se simtea stanjenita.
-In urma cu cativa ani am avut un accident,in urma caruia mi-am pierdut o mare parte a memoriei,a amintirilor...Asa ca scuza-ma eu...
-Eu imi amintesc de tine.reusesc in cele din urma sa spun.
-Serios?intreaba ea,dar dialogul nostru este intrerup de Zayn.
-Hey!
-Buna!raspund fetele in cor,dar privirea confuza a lui Artemis ramane fixată pe mine cateva momente pana sa-l priveasca pe Zayn.
-Salut!
-Daimon,frate! Ce coincidenta sa fii aici. Ma bucur sa te vad.
La auzul numelui meu ceva se produce in capul ei,isi prinde tâmplele cu o mana,apoi se scuza si se indreapta catre baie,iar bruneta dispare si ea din peisaj,rămânând doar eu cu Zayn.
-E superba fata. Ne vom face milionari daca reușim sa o aducem la noi.spun el muscandu-si buza de jos.
-Da,este foarte frumoasa...spun eu putin visător.
-Ai grija sa nu te îndrăgostești,frate! E un joc periculos,din care daca faci vreo greseala or iesi cu inima franta,ori cu creierii împrăștiați de gloanțe.
Cuvintele lui Zayn lovesc puternic in piept. Cum sa nu ma îndrăgostesc de fata,față de care aparent nu mi-am omorat niciodata sentimentele. Procesez greu,dar realizez,ca acolo undeva,un colțișor din mintea mea,s-a gandit la ea in permanenta,iar o părticică din inima mea,nu a încetat vreodata sa o iubeasca.