Jocul răzbunării

6

Daimon
      -Daimon,vino la club. Avem motiv de sarbatoare.
      Vocea lui Zayn imi face cerul sa cada.
       -Futui!spun si lovesc in perete.
        Ma imbrac pe fuga intr-o pereche de blugi simpli,un tricou alb,dintr-un material subtire si o geaca de blugi. Urc in masina si demarez in trombă cand plec din parcare. Inima imi bate probabil de 200 de ori pe minut. Sunt un pachet de nervi,dar incerc sa ma concentrez la drum. Ajung in parcare,cobor din masina si trântesc portiera. Incerc sa-mi mimez calmul la intrarea in club. Derek si Zayn stau pe fotolii fumand relaxați dintr-o narghilea,iar Artemis sta nervoasa pe manerul fotoliului lui Zayn.
        -Daimon,omule! Dai un rand?cuvintele lui Zayn trec pe langa mine.
         Artemis ma priveste dezamagita,apoi isi îngustează ochii in scarba. Privesc in jos,apoi ii fac semn din ochi spre baia localului,iar ea intelege si se ridica. Ii las un avantaj,ca baietii sa nu bănuiască nimic.
         -Daimon! Daimon! Frate ce ai patit?
       -Ce e,Derek? Nimic...Sunt doar obosit.
       -Pai sa inteleg ca nu petrecem pana tarziu?spune Zayn in timp ce trage din narghilea.
       -Ba petrecem baieti. Ne-am atins scopul pana la urma. Barman,un rand aici!spun eu mimând o fericire care ma roade.
       Dupa primul rand de shot-uri ma ridic si merg in baie,unde Artemis ma asteapta deja de ceva timp.
        -Artemis uite...
        -Niciun uite!spune ea si ma loveste peste fata. Mi-am amintit de tine,Daimon. De noi...Dar nu esti tu cel caruia i-am dus dorul fara ca macar sa stiu cine e.
        -Asculta-ma!spun eu ferm prinzându-i încheieturile in mana mea. Vreau sa te ajut,si o sa te scot din asta,dar am nevoie de putin timp. Te rog...Artemis!
         Ma priveste confuza. Nu stie daca vorbesc serios sau o spun doar ca ea sa aiba incredere in mine. In cele din urma probabil realizând ca nu are ce pierde se relaxeaza,iar eu ii eliberez încheieturile.
         -Mi-a fost dor de tine,Daimon! Chiar daca nu-mi mai aminteam persoana ta. Te-am iubit,chiar daca erai doar o umbra fara chip in amintirile mele.
         -Mi-ai lipsit,Artemis! Fara sa-mi dau seama ai avut mereu coltul tau de suflet din care n-ai iesit niciodata. Cu gandul la ceva foarte vag,neclar,dar atat de intens,am reusit sa-mi mentin controlul.
         Ne cuprindem intr-o imbratisare stransa,calda,sincera,imbratisare dupa care inimile noastre au plans ani întregi.