Sacrificiu și prietenie

4. Scott

M-am trezit cu o durere îngrozitoare de cap. Era ora unsprezece. Nu m-am mai trezit așa târziu de ceva vreme. De obicei la ora 8 sunt gata să îmi încep ziua. Mă dau jos din pat și realizez că încă sunt îmbrăcat în hainele de aseară. Mi-e prea lene să mă schimb acum. Mai poate aștepta. Am nevoie de un ceai și de ceva să îmi alunge durerea de cap care devenea tot mai insuportabilă.

Intru în bucătărie și îl văd Scott stând la masă cu o cană de cafea în mână, uitându-se în gol.

- Bună dimineața, îi spun și îl trezesc din visare.

- Bună dimineața, îmi răspunde. Cum te simți?

- Am fost și mai bine.

- Ți-am pregătit acolo o pastilă pentru durerea de cap și niște apă, spune, arătând cu mâna spre celălalt capăt al mesei.

- Mulțumesc, zic și înghit pastila.

- Ce te-a apucat? m-a întrebat dintr-o dată.

- Adică?

- Uite, știu că nu suntem într-o situație roz, dar ăsta nu e un motiv să ieși și te te îmbeți până nu mai știi de tine! Te-am mai văzut beat înainte, Adam, dar de data asta ai întrecut orice limită. Abia te mai țineai pe picioare! Stark a trebuit să te târască până aici, pentru numele lui Dumnezeu!

- Nu sunt în dispoziția necesară pentru unul din discursurile tale cu "Nu mai bea atât". Am simțit nevoia să mă îmbăt și am făcut-o. Nu mai poți schimba nimic acum. Treci peste!

- Cum aveai de gând să ajungi acasă dacă nu te găsea Stark?

- Pot să îmi port și singur de grijă! Și ca să îți răspund la întrebare, te-aş fi sunat pe tine sau aș fi luat un taxi. Tot timpul există și o a doua variantă, și o a treia și o a patra și a o suta dacă îți merge mintea îndeajuns de mult. Acum, dacă am terminat aici, mă duc să fac un duș.

Am pornit spre baie nervos. Am scăpat de hainele ce miroseau a fum de țigară și am intrat în duș. Am dat drumul la apa caldă în speranța că mă va relaxa. Mă dispera la culme când Scott începea să mă certe pentru faptul că beau prea mult. Știam că motivul pentru care făcea asta era faptul că tatăl lui a fost un alcoolic.

Când era mic, Scott și mama sa au fost bătuți de tatăl său de fiecare dată când acesta se întorcea acasă de la crâșmă, și nu era un lucru ce se întâmpla rar. Mama lui a vrut să îl ia și sa plece cu el, dar nu ar fi avut unde să stea și nu ar fi putut duce un trai decent. Bătăile au încetat la un moment dat. Tatăl lui nu mai dădea pe acasă cu zilele, iar într-o noapte, pe când Scott avea 15 ani, un tir a dat peste el, din cauză că mergea pe mijlocul șoselei. Șoferul nu a putut să oprească automobilul la timp, iar în urma accidentului, tatăl lui Scott a murit.

Din cauza aceasta, Scott nu a pus vreodată gura pe alcool și nici nu are de gând să o facă prea curând. Și din același motiv, mă mustrează de fiecare dată când mă prinde beat. E enervant, dar știu că doar își face griji pentru mine, deși nu ar trebui.

La un an după moartea tatălui său, în timp ce Scott era la școală, mama sa s-a sinucis, iar acesta a rămas singur. Și-a iubit mama foarte mult. Aceasta i-a acordat tot timpul ei. Dar nu şi-a putut învinge demonii, iar într-un final, aceștia au distrus-o.

S-a învinuit pe sine o perioadă îndelungată pentru moartea mamei sale. Spunea că nu a fost destul de atent cu ea, că ar fi trebuit să fie acasă pentru a o opri, dar adevărul e că femeia şi-ar fi curmat zilele mai repede sau mai târziu oricum. Acum, Scott are nevoia să aibă grijă de toată lumea din jurul lui. De multe ori exagerează, dar are intenții bune.

Am un respect enorm pentru Scott pentru faptul că a reușit să devină o persoană așa de bună și nu a ajuns ca tatăl său sau vreun drogat fără casă.

Ies din dușul cald, în aerul rece al băii. Ar trebui să îmi cer scuze pentru că am țipat la el. Îmi înfășor prosopul în jurul taliei și încep să merg către bucătărie, când brusc dau peste cineva. E o fată. Din câte știu eu, nu așteptăm musafiri. Mă it la ea confuz. Cine e? Nu îmi pare nici măcar cunoscută? Oare am adus-o aseară acasă? Nu se poate din moment ce Stark m-a adus.

- Scuze, spune fata, întrerupându-mi șirul gândurilor. Nu te-am văzut venind.

Mă uit mai atent la ea. E drăguță. Chiar frumoasă. Are părul buclat și lăsat pe spate. Nu e foarte înaltă, dar nici scundă nu poate fi considerată. E îmbrăcată într-o pereche de jeans simpli și o cămașă albă largă, iar în picioare avea o pereche de pantofi cu toc înalt, de o culoare nud.

- Um...Cine ești? o întreb.

- Sunt Quinn. Și tu trebuie să fii Adam, nu? Fata zâmbi și își întinse mâna către mine. I-o scutur, fiind încă foarte confuz de prezența ei în casa noastră.

- Nu ți-a spus Scott că vin? Întrebă nesigură fata, văzând probabil confuzia vizibilă de pe fața mea.

- Nu, nu știam. Îmi pare rău. Ar trebui să mă îmbrac, spun realizând că am doar un prosop pe mine.

- Desigur, îmi răspunde și se întoarce spre camera lui Scott, unde și intră.

Intru în dressingul meu și îmi aleg o pereche de pantaloni maro și o cămașă în carouri pentru a mă îmbrăca. Scott mi-a spus că a întâlnit o fată cu două săptămâni în urmă, la o petrecere, dar nu mi-a dat prea multe detalii despre ea. A spus doar că e şatenă și simte că are "o conexiune profundă cu ea" - cuvintele lui, nu ale mele. Quinn o fi acea fată. Acum sunt curios. Ies din camera mea și merg spre camera de zi, de unde aud niște voci. Intru și îi văd pe cei doi stând pe canapea, râzând.

- Adam, începe Scott, ea e Quinn. Am uitat să îți spun că vine azi la noi la masă. Am să fac paste, spuse zâmbind. 

Alt lucru despre Scott, e faptul că știe să gătească. Nu la fel de bine ca mine, dar bine.

- Grozav, spun. Deci Quinn, spune-mi despre tine, mă adresez fetei și afișez un zâmbet cald.

Am ales un cast, yey! Ce părere aveți? La media îl aveți pe Scott:)