Sacrificiu și prietenie

10. Schimbare de situație

În decursul lunii ce a urmat am petrecut tot mai mult timp cu Kate. Reușea să mă facă să uit de probleme de fiecare dată când eram împreună. I-am spus de Eva, iar ea mi-a povestit de nenorocitul ce i-a frânt inima în seara în care ne-am întâlnit. Îi e mai bine fără el. Din ce mi-a spus ea, tipul pare a fi un măgar. Nu vreau ca ea să fie în jurul lui sau a altor persoane asemănătoare.

Crăciunul se apropie. Kate vorbește întruna de o gală ce vrea să o organizeze în scop caritabil pe data de 23 decembrie. Îi pasă prea mult de alți oameni, în opinia mea. Spune că din cauză că ea a fost norocoasă născându-se într-o familie înstărită trebuie să îi ajute pe cei care nu au avut același noroc ca ea. 

Eram în cafeneaua preferată a lui Kate, aflată în Soho, destul de departe de Upper West Side, unde locuia ea. Avea un stil boem, artistic. Era foarte primitoare, cred că de aceea îi place atât de mult și mă cară până aici cinci zile pe săptămână.

- O să vii la gală, nu? mă întreabă cu ochii mari și rugători.

- Hmm, nu știu. S-ar putea să am planuri, o tachinez eu. Încearcă să mimeze o față supărată, dar nu îi prea iese, deoarece știe că glumesc.

- Da, exact, ai planuri în seara aia. Vii la gală!

- Nu aș rata gala pentru nimic în lume, îi răspund și îmi afișez zâmbetul.

- Adam, mulțumesc, spune brusc după un moment de liniște pe un ton serios.

- Nu trebuie să îmi mulțumești, e doar o petrecere.

- Nu. Îți mulțumesc că ești prietenul meu, că ai fost lângă mine și m-ai ajutat să trec peste tot ce s-a întâmplat încă din seara când ne-am cunoscut. Ai făcut totul mult mai ușor pentru mine.

- Mă bucur că am fost de ajutor. Dacă ești fericită, înseamnă că scopul meu este îndeplinit.

A zâmbit timid și și-a lăst privirea în jos. Kate este o femeie frumoasă, inteligentă și altruistă. Sper să găsească pe cineva care să o iubească așa cum o iubesc eu pe Eva, pe cineva căruia să îi fie frică să o piardă și care nu își poate imagina viața fără ea. Merită tot ce e mai bun, iar eu voi fi aici să mă asigur că nu se va mulțumi cu nimic mai puțin. 

- Va trebui să ajungi pe la șase și jumătate, șapte. La șapte și jumătate începe licitația.

- E și o licitație?

- Da. Am reușit să conving câțiva oameni, deținători de piese de artă mai valoroase, să doneze ceva. Piesele vor fi vândute, iar banii se vor duce la o organizație ce construiește fântâni în Africa, pentru ca oamenii să aibă apă potabilă.

- Și oamenii îți dau pur și simplu opere de artă? Fără nimic în schimb?

- Da. Sunt foarte convingătoare, spune cu un zâmbet mândru pe față.

- Sunt impresionat, ceea ce nu se întâmplă foarte des.

- Mă bucur că te pot surprinde încă, știi prea multe despre mine, îmi răspunde râzând.

*23 decembrie

Sunt în dressingul meu, încercând să mă hotărăsc cu ce să mă îmbrac. Am optat, într-un final, pentru un costum albastru închis, o cămașă neagră și un papion colorat. M-am încălțat, am luat paltonul pe mine și am ieșit în living. A ieșit și Scott după câteva minute și am pornit împreună să o luăm pe Quinn. Am mers pe jos, dat fiind faptul că nu stătea departe, iar din cauza traficului am fi ajuns mult mai greu cu taxiul.

Quinn e îmbrăcată într-o rochie lungă neagră, ce o avantajează. Arată bine, ca întotdeauna de altfel. Nu cred că am văzut-o vreodată nearanjată și o văd aproape zilnic. După ce ne salutăm, ne urcăm într-un taxi, deoarece Quinn nu ar putea merge tot drumul pe tocurile ce le avea în picioare. Mă mir că poate merge pe ele la cât de înalte sunt. Și Eva obișnuia să poarte pantofi cu tocuri gigantice când ieșeam undeva.