Sacrificiu și prietenie

12. Cum a început

Anul Nou cu 10 ani în urmă

Stau sprijinit de bar și mă uit la lumea ce mă înconjoară. Mă simt atât de departe de toți, ca și când nu am fi în același Univers. Venisem la petrecerea ce sărbătorea începerea anului nou cu niște oameni, colegi de facultate, că prieteni nu le pot spune, deși așa dau impresia că îi consider. Pur și simplu nu mă interesează nici unul dintre ei. Toți au aceeași personalitate, aceleași probleme, aceeași părere despre orice și mă plictisesc îngrozitor. Abordează aceleași subiecte de fiecare dată când ne strângem, iar conversațiile se repetă din nou și din nou și din nou la nesfârșit. Nimănui nu îi pasă cu adevărat de ceilalți, iar prietenia lor nici că poate fi mai superficială. Este totul pentru ochii lumii, și se pare că așa va arăta și restul vieții mele. Voi fi prins într-o lume căruia nu îi aparțin, iar asta e până la urmă doar vina mea.

O tipă roșcată, ce stă în partea opusă a barului, își tot mută privirea pe mine de ceva timp, iar acum se holbează cu nerușinare, așa că mă uit la ea câteva momente. E drăguță, dar nu are nimic special. Are pe ea o rochie mov, foarte decoltată și presupun că e de asemenea mult prea scurtă. E perfectă pentru o aventură de o noapte. Mă îndrept spre ea și văd că e pentru o clipă surprinsă, dar imediat cum ajung lângă ea, își etalează zâmbetul, care nu e rău deloc.

- Ce-ar fi să îți fac seara mai bună? O întreb și îmi arăt zâmbetul fermecător.

- Ce te face să crezi că nu am o seară bună?

- În primul rând, probabil că nu ai băut destul, cum nici eu nu am făcut-o de altfel, și în al doilea rând, de ce ar sta o fată așa frumoasă ca tine singură la bar?

Fata descide gura să zică ceva dar este întreruptă de vocea unui bărbat.

- Te deanjează tipul ăsta Ashley? O întreabă pe roșcată și îmi aruncă o privire, care dacă ar putea ucide, aș fi fost de mult mort. Se pare că roșcata are un iubit foarte protective și posesiv, ăsta e semnalul meu de a mă retrage.

- Nu am știut că are iubit, spun și îmi ridic mâinile în semn predare. Știu când să mă retrag, adaug și dau să plec de lângă ei, dar fata îmi prinde mâna, într-un gest disperat.

- Stai, nu pleca! Nu e iubitul meu. E prietenul meu, este doar grijuliu cu mine, ca un frate mai mare, spune, încercând să mă facă să rămân.

Îmi mut privirea spre tipul de lângă ea și e clar că nu îi convine prezența mea în jurul ei. Poate ea nu vede asta, dar lui îi place de ea, și din nefericire pentru el, ea l-a băgat în friendzone. Nu am chef de drame în seara asta, așa că o voi lăsa în pace. Poate dacă îi voi spune fetei că o place, își va schimba părerea despre nefericitul din dreapta ei. Poate îi va da o șansă.

- Ce-ar fi să dansăm? O întreb pe fată, iar fața ei se luminează și în același timp tipul se încruntă și mai tare decât înainte, dacă asta e posibil.

- Mi-ar face plăcere, zice fata și îi iau mâna, conducând-o spre ringul de dans.

Chiar în momentul în care ajungem către mijlocul sălii pentru a dansa, începe o melodie nouă, una lentă. O prind de mijloc cu mâna stângă, iar cu dreapta îi iau mâna în a mea. Ea își pune cealaltă mână pe umărul meu și începem să ne mișcăm încet, deodată cu ritmul melodiei.

- Ashley, nu? O întreb, dorind să încep o discuție cu ea.

- Da, spune și își lasă capul în jos. Probabil nu credea că i-am reținut numele. Ce-i drept și pe mine m-am surprins la faza asta. Care e numele tău?