Sacrificiu și prietenie

3. Întâlnire neașteptată

Două săptămâni mai târziu

Mai avem 15 minute până la depozitul în care se afla tabloul. Planul era bine pus la punct. Nici un detaliu nu a fost neglijat. Aveam emoții, dar condusul mă mai relaxa. Ultima noastră afacere nu a ieșit tocmai conform planului. Tot ce a putut merge prost, a mers prost.

- Ești pregătit? mă întreabă Scott.

- Da, spun. O să fie amuzant, adaug și îi zâmbesc. Ești gata de acțiune? Îl întreb în timp ce parchez mașina lângă intrarea depozitului.

- Să-i dăm bătaie, zice și iasă din mașină.

Eram îmbrăcați în costume de paznici. Ajunși la intrare, un bărbat pe la vreo 50 de ani, ne întâmpină.

- Bună ziua, ne salută acesta plictisit.

- Bună ziua, îi răspunde Scott cu un zâmbet.

- Numele vostru, vă rog.

- Ross Brown și Nolan Black, îi spun, iar amândoi îi întindem câte un act fals de identitate. Suntem noi aici, adaug.

Se uită la acte câteva secunde după care ne lasă să intrăm, crezând că suntem noii angajați.

Depozitul era destul de slab păzit la ora amiezii. Probabil că nimeni nu se așteapta să aibă loc un jaf în mijlocul zilei.

În interior se aflau treizeci de picturi și sculpturi, aranjate după inițiala numelui artistului. Mergeam printre rânduri, căutând litera D. După 5 minute de căutare, am găsit secțiunea. Tabloul dorit era al treilea. M-am apropiat de el, dorind să îl văd mai de aproape. Nu ai în fiecare zi ocazia de a vedea un original. Numai că acesta...nu era originalul. Am făcut un pas în spate, neștiind ce să zic sau să fac. Am rămas înmărmurit.

Ce o să facem acum? Tabloul ăsta era scăparea noastră de sub controlul lui Stark. A fost totul prea ușor ca să fie adevărat. Bineînțeles că nu puteam să intrăm liniștiți pe ușa de la intrare și să ieșim prin spate cu tabloul frumos împachetat. Ceva rău era normal să se întâmple.

- Ce e nu e în regulă? Întreabă Scott îngrijorat.

- Este un fals.

- Ce?? Cum adică e un fals?

Se apropie și el de pictură să o analizeze. Pe fața lui se citea surprinderea, enervarea și grija, o dată ce a realizat că de fapt nu îi putem duce lui Stark ceea ce a cerut. Își trece mâinile prin păr și văd cum se abține de la a înjura.

- Hai să plecăm, spun după două minute în care amândoi am stat acolo șocați, cel mai probabil arătând ca niște idioți pierduți în spațiu.

Sursa mea a garantat că aici se afla tabloul ce îl căutam. Nenorocitul! Nu mă mai încred în el a doua oară.

Drumul de întoarcere l-am făcut într-o liniște mormântală. Fiecare era pierdut în propriile gânduri. Trebuia să găsim o altă cale de a face rost de tablou. În primul rând, locația acestuia e cel mai important lucru de aflat și de asemenea cel mai greu. Putea fi oriunde în lume, la un colecționar, într-un alt depozit sau poate chiar într-un muzeu. Nici măcar nu știu de unde să încep să îl caut. Am nevoie de ceva tare.

Ajuns acasă, merg direct în dormitorul meu și mă schimb din uniforma de gardian, în niște blugi și un tricou alb, simplu. Îmi iau geaca preferată de piele și îl strig pe Scott.

- Eu ies! îi spun în timp ce mă îndreptam spre ieșire.

- Bine! îl aud cum strigă din camera lui.

Îmi iau cheile de pe măsuța de lângă ușa de la intrare, le îndes într-un buzunar de la pantaloni și ies din apartament. Am nevoie de o pauză de la toată situația în care suntem. De trei săptămâni am fost tot cu gândul la furt și la tabloul care nu a adus nimic în afară de probleme, și m-am săturat. Vreau să mă relaxez. Am nevoie de puțin timp în care să uit de tot și de toate, în care să nu îmi mai pese de nimic, în care să fiu lipsit de orice grijă.

Am hotărât să fac o plimbare prin Central Park, pentru a mă calma puțin și de asemenea pentru că barul meu preferat se deschidea doar într-o oră și jumătate și nu aveam chef să experimentez cine știe ce bar ciudat de prin oraș. Îmi plăcea să mă plimb atunci când aveam multe pe cap; mersul mă ajuta să analizez totul într-o manieră calmă și liniștitoare.

A fost o zi frumoasă în New York. Acum începea să se întunece, iar lumina în care se scălda parcul era de-a dreptul uimitoare. M-am așezat pe o bancă, foarte bine poziționată, astfel încât priveliștea mea era de neînlocuit. În surdină, se auzea cântecul minunat al unei viori. Pe oriunde ai merge în oraș, găsești un muzician talentat, căutând succesul și faima. M-am uitat bine împrejur ca să rețin detaliile peisajului, pentru a-l putea picta mai târziu. Pentru mine, New York-ul este cea mai mare sursă de inspirație.

Prin fața mea a trecut o fată blondă, îmbrăcată într-o rochie albă, vaporoasă, de vară. S-a îndepărtat puțin, după care am văzut-o sărind în brațele unui tip înalt, brunet. Fata asta mi-a adus aminte de ea, de singura fată pe care am iubit-o și singura pe care o voi iubi vreodată. Încă mă doare când mă gândesc la ea. Mi-e dor de ea. O vreau înapoi. Deși am pierdut-o deja de 3 ani, nu mă pot împăca complet cu gândul ca nu o voi mai vedea.

M-am uitat la ceas și realizez că am stat aproape două ore pe banca aceea. Nu mi-am dat seama când a trecut timpul. M-am ridicat și am pornit agale spre bar. Când am ajuns acolo, m-am așezat pe un scaun de la bar și i-am cerut barmanului un scotch.

După trei ore de băut, încep să mă simt puțin amețit. Decid că e mai bine să mă duc acasă. Mă clatin puțin când mă ridic de pe scaun, dar îmi găsesc echilibrul repede și dau să plec spre ieșire. Poate sunt puțin mai mult amețit, ținând cont de faptul că echilibrul meu nu e la fel de bun cum mă așteptam.

Brusc, simt o mână pe umărul meu drept. Mă întorc și dau de... Stark.

- Adam, ești beat. Hai că te duc eu acasă.

Eram vizibil surprins. Ce făcea el aici? Și de ce se oferă să mă ducă acasă? E prima dată când îmi spune pe numele mic, până acum doar cu Snow mi se adresa. Avem o relație strict profesională, nu suntem prieteni. În plus, pot să îmi port și singur de grijă.

- Mulțumesc, dar mă descurc și singur.

- Ba nu, nu te descurci. Abia te poți ține pe picioare. Mișcă în mașină.

- Ba n..., am început eu să vorbesc, dar m-a întrerupt.

- Nu te mai opune. Doar hai, a zis și a început să meargă spre ieșire.

Avea dreptate; nu mă țin prea bine pe picioare. Am cam exagerat cu băutura în seara asta. L-am urmat.

Vreau să îi mulțumesc CatalinaTudor0 pentru vorbele frumoase și susținere. Te îmbrățișez și te pup♡.