Sacrificiu și prietenie

6. Frate și soră

- Unde e? îl întreb curious pe Scott.

- Mă plimbam cu Quinn prin muzeu și am ajuns în fața lui. I-am spus că e un fals, încercând să o impresionez cu cunoștințele mele din domeniu, dar nu am reușit. A spus că știa. Am fost surprins și am întrebat-o de unde știe. Se pare că o prietenă a familiei ei îl are în colecția privată.

- Și această colecție unde se află?

- Chiar aici în New York. Iar pe deținătoarea ei o cheamă Katherine Spector.

- Bun, acum trebuie să aflăm unde îl ține și să îl luam.

- Încă nu am terminat. Katherine organizează o petrecere caritabilă mâine seară la reședința familiei ei. Quinn a spus că acolo țin majoritatea obiectelor de valoare. Trebuie să mergem și să vedem dacă pictura este într-adevăr în acea casă. E ocazia perfectă. Avem accesul relativ ușor înăuntru, iar toată lumea va fi la petrecere, deci avem destul timp să găsim tabloul.

- Nu ne trebuie invitație?

- M-am gândit și al acest aspect, prieten drag. Quinn e invitată, la fel și Stark. Putem merge drept însoțitori. Trebuie doar să vorbim cu Stark.

- Grozav, sigur nu va fi de acord.

- E în interesul lui până la urmă. Nu văd de ce nu ar fi de acord.

- Ai dreptate. Mergem azi la el. Cât e ceasul?

- Aproape unu.

- Mă îmbrac și mergem direct la el.

- Bine. Te aștept aici.

Asta e șansa noastră de a scăpa de Stark. Sper doar ca acesta să fie originalul. Nu îmi fac speranțe prea mari de data aceasta.

Scott se îndrăgostește de Quinn, chiar dacă nu își dă seama încă. A spus de multe ori că e îndrăgostit, dar vedeam că nu e așa. Doar avea impresia asta. Dar e diferit cu Quinn. Fata îi va suci mințile. Vreau ca Scott să găsească dragostea adevărată, pe care o dorește de când lumea, și să fie fericit. Îmi place de Quinn, e o persoană bună și am văzut cum se uită la Scott. Și ea e pe cale să se îndrăgostească de el.

Am luat pe mine niște blugi, o cămașă albă și un pulovăr gri cu dungi albe peste. Părul meu stătea in douăzeci de mii de direcții de la dormitul pe canapea și mi-a luat ceva până să îl aranjez astfel încât să arăt prezentabil. M-am încălțat, am luat o geacă din dulap și eram gata să ies pe ușă și să îl înfrunt pe Stark.

Jumătate de oră mai târziu eram în fața clădirii lui Stark. Am intrat și am urcat cu liftul la etajul unde se afla biroul lui. Acolo am revăzut-o pe asistenta lui și am întrebat-o dacă el se afla acolo. Am avut noroc și l-am găsit. Am intrat în birou încrezător, gata să îmi folosesc puterile de convingere.

- Adam, Scott, ce vă aduce pe aici?

- Avem o rugăminte, încep eu.

- Ce fel de rugăminte? întreabă el vizibil curios.

- Am vrea să vă rugăm să îl lăsați pe Adam să vină ca însoțitorul dumneavoastră la petrecere dată de domnișoara Spector mâine seară.

- Și de ce vreți să fiți prezenți la acest eveniment?

- Credem că tabloul s-ar putea afla acolo. Vrem să verificăm dacă aceea este locația lui și dacă este într-adevăr originalul.

- Bine. Mâine la ora 8 să fii în fața clădirii. Vom merge cu mașina mea. Altceva?

- Nu. Mulțumim, spune Scott.

*

Îl așteptam pe Stark în fața clădirii. Eram îmbrăcat într-un costum negru, clasic cu o cămașă albă și un papion tot negru. Pe deasupra aveam un palton, dat fiind faptul că era noiembrie și vremea nu era cea mai plăcută pe timpul nopții. În fața mea s-a oprit o mașină neagră, foarte cunoscută mie. Era mașina în care am crezut că o să mor de cel puțin zece ori. Din ea a ieșit un bărbat la vreo 50 de ani și mi-a deschis ușa din spate. Înăuntru se afla și Stark.

- Hai urcă! Ce mai aștepți?

- Bună seara și ție! îi spun sarcastic. Omului ăstuia nu i-ar strica niște răbdare. Dar am intrat în mașină, bucuros de faptul că nu conduce el.

- Bună seara, îmi răspunde după ce închid ușa mașinii.

Drumul nu a fost foarte lung, iar nici unul din noi nu a vorbit. Am ajuns după 25 de minute la casa familiei Spector. Clădirea era mare și impunătoare. Aducea cu casa lui Gatsby. Era luminată bine, se auzea vag muzica din interior, iar peste tot erau oameni îmbrăcați la patru ace.

Am început să îl caut pe Scott, care s-a dus să o ia pe Quinn de acasă. Ne-am hotărât să ne întâlnim aici, dat nu știu cât de ușor va fi să dau de el în toată mulțimea de oameni. După 10 minute de căutat, am găsit-o pe Quinn. Era foarte frumoasă. Avea o ținută ce îi avantaja talia mică.

- Bună Quinn! Unde e Scott?

- Bună Adam! Mă bucur să te văd. Scott a plecat să te caute. Nu știu pe unde a ajuns. Scuze.

- E în regulă. Arăți minunat in seara asta.

- Mulțumesc, Adam.

- Dorești ceva de băut?

- Sigur. Hai la bar, spune și mă prinde de braț.

Ne-am făcut loc printre oameni și am ajuns repede la bar. Barmanul ne-a întrebat cu ce să ne servească, Quinn a cerut un pahar de vin roșu, iar eu niște scotch. Imediat după ce barmanul s-a întors, a venit și Scott.

- Adam, te-am căutat peste tot.

- Și uite că m-ai găsit, îi spun zâmbind.

Zâmbește și el și se duce la partenera sa, pe care o prinde de mijloc într-un mod protectiv și o sărută pe frunte. Am discutat chestii mărunte un timp. Râdeam toți la o glumă atât de prosată încât a devenit amuzantă, când Stark apare de nicăieri.

- Quinn, se pare că i-ai cunoscut pe Adam și Scott, spune el sec.

- Îi cunoști, Julien? întreabă fata mirată. 

Stai, Quinn și Stark se cunosc? Asta da răsturnare de situație. Îl văd pe Scott la fel de mirat ca și mine.

- Vă cunoașteți? îi întreabă Scott confuz, iar Quinn începe să râdă.

- Scott, Julien e fratele meu. Bineînțeles că îl cunosc, îi răspunde fata amuzată.

Era să mă înec cu gura de wiskey ce tocmai o luasem. La asta nu m-aș fi așteptat nici într-un milion de ani. M-am uitat la Scott, care s-a făcut alb ca varul și nu mai știa ce să zică. Stark părea amuzat de toată situația.

- Avem nume diferite de familie deoarece nu avem același tată, doar mama e aceeași, explică Stark văzând confuzia și surprinderea noastră mai mult decât evidentă. Cum v-ați cunoscut?

- Mai ții minte că acum câteva săptămâni ți-am spus că am cunoscut un tip drăguț?

- Mda...

- Păi, tipul acela e Scott, spune zâmbind.

- Deci tu și Scott sunteți împreună? o întreabă Stark și nu pare prea mulțumit.

- Da, spune fata și îi dă un pupic pe obraz lui Scott, care încă nu știe cum să reacționeze. A zâmbit fals, dar îmi putea da seama că vestea l-a luat prin surprindere. Acum eu eram cel amuzat de toată situația în care se aflau cei trei. Am încercat să îmi stăpânesc un chicot, dar nu am reușit, iar Stark și Scott s-au întors amândoi către mine, fiecare având o privire mânioasă, ceea ce m-a amuzat și mai tare. Tăcerea s-a așternut între noi timp de două minute, nimeni nu știa ce să zică, așa că m-am hotărât să sparg gheața.

- Ar trebui să luăm toți patru masa o dată. Să ne cunoaștem mai bine, propun eu, știind că aveam să îi calc pe nervi pe ceilalți doi masculi.

- Aia e o idee genială, Adam, spuse Quinn, plină de entuziasm. Nici unul din cei doi nu o pot refuza așa că vom avea o cină în familie foarte curând.

Sper că va plăcut capitolul! Îi dedic acest capitol lui @illusory_chimera, cea mai bună prietenă a mea, pe care o iubii mult și care e tot timpul acolo pentru mine și mă încurajează. Scrie foarte bine, iar dacă nu îi citiți poveștile, ar trebui să începeți acum, nu stiți ce pierdeți ;) La media o aveți pe Quinn. Vă aștept părerile cu privire la capitol și poveste în general cu mare drag♡