Îl văd pe băiatul de la liceu, mă uit la el, acesta mă privea antent, cu acelaşi zâmbet arogant pe faţă, îmi dau ochii peste cap după care mă aşez cu Molly la o masă, undeva mai departe de masa lui şi a băieţilor. Începem să povestim. Am aflat că Molly era o fată venită în oraş nu de mult, se înţelegea bine cu părinţii ei, care aveau locuri de muncă decente. Era o fată nu prea sofisticată, care ura la fel de mult ca mine persoanele arogante, care se cred mai bune decât ceilalţi şi care cred că pot avea orice doresc. Încep să îmi dau seama că poate o să fim prietene bune. I-am spus şi eu câteva lucruri, dar nu am precizat şi faptul că familia mea are mulţi bani. Nu părea genul de fată profitoare, dar nici eu nu vreau să mă laud. Stând la masă, lângă noi se aşează cineva, era nimeni altul decât arogantul ce mi-a spus acum câteva ore “păpuşă”.
-Salut.
-Salut. Dau ochii peste cap, dezamăgită oarecum.
-Uite, mă gândeam că tu şi prietena ta vreţi să vă alăturaţi nouă, *arată cu degetul către masa lor* asta… aşa ..ca să îmi cer scuze pentru faza de azi-dimineaţă. Fac eu cinste cu băuturile.
Eram gata să refuz dar o aud pe Molly acceptând. Nu mai aveam ce face aşa că am mers la masa lor. Băieţii ne-au salutat şi am început să povestim. Păreau de treabă, în tot acest timp arogantul, al cărui nume se pare că e Noah, mă sorbea din priviri. Dacă se mai uita mult la mine probabil că luam foc. Uitându-mă mai atent la el, am observat că era destul de frumos. Avea un corp de invidiat, se vedea că făcea sală, avea nişte ochi misterioşi în care te puteai pierde ca într-un labirint. Avea un zâmbet angelic şi de câte ori se uita la mine simţeam cum îmi tresare inima. Era ciudat să simt asta pentru un băiat pe care-l văzusem a doua oară în viaţa mea. Fiind pierdută în gândurile mele, nu mi-am dat seama când aceştia ne invitaseră cu ei pe plajă ziua viitoare, cum eu nu am spus nimic..a acceptat Molly. Fata asta era ceva, într-adevăr era ceva. Era micuţă dar vorbea mult, ceea ce la început nu părea să facă. Eh, se spune că persoanele timide devin cele mai interesante şi vorbăreţe când ajungi să le cunoşti. După ceva vreme, eu şi Molly am spus că e mai bine să mergem. Urma să ne vedem ziua următoare . Ne-am luat la revedere şi am ieşit din cafenea. Nu am apucat să inchid uşa că Molly a început să vorbească:
-O doamne, Lola. Ai văzut ce frumoşi sunt băieţii ăştia? Toţi sunt atât de făcuţi, precum băieţii luaţi din reviste.
-Am observat. *am spus eu chicotind*
-Totuşi, am observat cum tipul ăla Noah te sorbea din priviri.
În momentul ăla cred că obrajii mei s-au transformat din trandafirii în vişinii la cât de entuziasmată eram.
-Lasă-mă pe mine, spun eu. Dar tu? Care-i faza cu acel Max? Am observat cum îi aruncai priviri şi cum nu te puteai opri din a te uita la el.
Fata roşişe instantaneu după care a spus:
-Eu trebuie să plec, îi apare un ranjet pe faţă, era clar că vroia să scape de conversaţia asta. Ne vedem mâine Lola, o să vine eu pe la tine înainte de a pleca, ok?
Nu am apucat să spun nimic că fata a şi dispărut. Mi se părea că era aşa entuziasmată, poate nu mai avusese tangenţe cu băieţi aşa frumoşi până acum, sau poate nu mai avusese deloc. Ei na, e imposibil, e prea frumoasă ca să nu fi avut niciun prieten până acum.
M-am îndreptate spre casă cu paşi lenţi, nu vroiam să ajung prea repede. Nu aveam chef de discuţile plictisitoare ale părinţilor mei sau de mama care se laudă cu cine ştie ce achiziţie nouă, o rochie, nişte pantofi. Femeia asta trăieşti pentru shopping. Nu semănăm deloc. Încercarea mea a eşuat pentru într-un mod miraculous am ajuns foarte repede acasă. Părinţii mei nu erau acasă, ceea ce e bine. Am urcat scările şi am ajuns în camera mea. Am deschis laptopul şi am intrat pe una din reţelele de socializare pe care le foloseam des, aveam câteva cereri de prietenie, mi-am aruncat privirea peste ele şi una mi-a sărit în ochi. Era de la Noah. Am dat rapid accept şi în minutul următor mi-a scris:
“Eşti uşor de găsit.:)”
“Şi ce, nu e bine?”
“Nu, cine ştie ce obsedat te găseşte”
“Ai dreptate, tu m-ai găsit.”
“hahaha amuzant, foarte amuzant. Glumeam”
“Noapte bună, Noah”
“Dar nu am terminat.”
“Am spus noapte bună.”
Am închis laptopul cu un zâmbet tâmp pe faţă şi mi-am lăsat capul în perna mea moale, adormind instantaneu.
Dimineaţa a venit mai repede decât mă aşteptam, m-am ridicat energică din pat, am făcut un duş şi am încercat să aleg nişte haine dar aud în cameră melodia celor de la “The Band Perry-If I Die Young” şi mă arunc după telefonul micuţ şi negru ce stătea pe noptieră. Îl deschid, nu cunoşteam numărul.
-Bună dimineaţa sunshine. O voce de băiat îmi şopteşte somnoroasă.
-Bună dimineaţa. Zâmbesc realizând că era Noah, nu ştiam de unde are numărul meu, probabil de pe reţeaua de socializare.
-Am vorbit cu băieţii şi venim noi cu maşina să vă luăm. Spune-mi de unde.
Ştiam că Molly o să vină la mine aşa că i-am dat adresa mea să vină să ne ia de la mine de acasă. A închis dar nu înainte să îmi spună că abia aşteaptă să mă vadă.
Zâmbeam iar. M-am trezit din mica mea transă şi am redeschis dulapul să aleg nişe haine frumoase. Am luat o bluză neagră pe care am băgat-o într-o pereche de blugi roşii, scurţi, tăiaţi. În picioare am luat nişte vans’uri şi totul era bine. Mi-am prins părul într-o coadă de cal.
Mi-am amintit că Noah nu mi-a spus şi ora la care vine să ne ia aşa că l-am apelat eu. După ce a sunat telefonul de vreo 5 ori mi-a răspuns. O voce de bărbat ţipa ceva pe fundal dar nu am înţeles ce. Vocea a dispărut rapid şi l-am auzit pe Noah:
-Oh păpuşă, deja ţi s-a făcut dor de mine?
-S-o crezi tu, i-am răspuns. Şi nu-mi mai spune păpuşă, mă simt deja frumoasă..nu e nevoie să îmi spui că sunt perfectă mereu. Am încercat eu să fiu puţin arogantă şi să mă laud în acelaşi timp.
-Stai liniştită, nu am spus niciodată că eşti o păpuşă Barbie. Mai sunt şi păpuşile alea din filmele horror.
-Hahaha, amuzantule. Lasă asta. Ai uitat să îmi spui ora la care veniţi să ne luaţi.
-Pe la 1, mi-a răspuns, cu vocea ceva mai înceată.
-Înţeleg, înţeleg, te-ai simţit prea bine când mi-ai auzit vocea şi te-ai emoţionat.
-Haha visează. Acum lasă-mă puţin, trebuie să inchid.
Şi mi-a închis telefonul în faţă. Băiatul ăsta are tupeu, nu glumă. Mă întreb ce era cu bărbatul ce ţipa pe fundal..lasă asta. Este 11:30 iar la ora 13 Noah şi amicii lui vor fi la mine. O sun pe Molly, dar nu îmi răspunde. Fac botic şi arunc telefonul în pat, merg până la oglinda mare din camera mea când aud telefonul că sună.
Merg să răspund, era Molly.
-Salut fetiţă. Spune ea cu o voce veselă.
-Bună Molly, îi răspund pe acelaşi ton vesel. Vezi că la 1 Noah şi băieţii vin să ne ia de la mine de acasă, mişcă-ţi funduleţul aici rapid. *Îmi ţugui buzele şi încerc să trimi un pupic prin telefon*
-Stai, stai. Dă-mi adresa.
Îi dau adresa după care închid. Mă mai invart prin casă vreo 30 de minute după care...
CITEȘTI
Lasă-mă să te iubesc.
Romance"Sunt sigură că mă place, dar ce îl împiedică? De ce nu putem să fim fericiţi? Să fie vorba de bani? Să fie vorba de situaţile ciudate prin care trecem?" Află povestea Lolei şi a lui Noah. Prin ce situaţii vor trece? Şi cum îi vor ajuta prietenii lo...
