Lasă-mă să te iubesc.

Capitolul 6: "Pentru credibilitate"

Eram gata să îi spun câteva când am observat un chip cunoscut. Era Noah alături de un  bărbat, se aflau în faţa unei case oarecum dărăpănată. Arăta neîngrijită. Bărbatul era gras şi nebarbierit de o săptămână, pe puţin. Avea pe el un tricou alb murdar şi nişte pantalonii largi. Era desculţ. Noah trăgea de el să îl bage în casă, bărbatul îl înjura. La un momendat am auzit când Noah a spus “Haide unchiule, lasă-mă să te bag înăuntru. Se uită vecinii.” Eram uimită. Oare despre asta vorbea Noah? El era bărbatul cu care se certa atunci la telefon? Vocea părea la fel. Deastea îi era frică lui Noah? Diferenţa financiară dintre noi chiar e mare. Dar asta nu contează. Eu încă îl plac şi faptul că trăieşe cu astfel de persone mă face să am mai multă încredere în el, să cred că e un om bun şi răbdător. Acesta a reuşit într-un timp să îl bage în casă.  Din spate îl aud pe Edward sau cum îl strică tăcerea:

-Şi aceştia sunt gândacii care ne strică societatea.

-Poftim? Mă întorc eu radicând o sprânceană. Omule, tu realizezi ce spui? TU eşti omul care strică societatea. Ai bani cu carul dar ai ajutat măcar o dată cineva? Te-ai interesat măcar o dată de altcineva cu excepţia ta? Spun eu nervoasă.

-Hai Lola, degeaba faci pe Maria Magdalena. Ştii şi tu că eşti la fel ca mine. Nici tu nu ai ajutat niciodată pe nimeni, şi deşi ai haine şi bani cu carul nu îţi pasă de altcineva, decât de tine.

-Nu e adevărat, am ajutat multe persone. Continuam să vorbesc deşi el avea dreptate, eram la fel ca el. Dar nu puteam ceda în faţa lui. Poate Noah avea drepate,  sunt o egoistă arogantă la fel ca toţi bogaţii. Nu, nu, nu…ce tot spun? Eu nu sunt aşa, nu semăn cu restul deloc. Dau să plec când mă bufnesc de cineva. Era Noah.

-Ce cauţi aici? Şi cine e el? Întreabă băiatul cu un strop de curiozitate în glas.

-Sunt soţul ei.

-Eşti ce? Spune acesta râzând.

-Soţul ei. Văd că eşti sărac, dar măcar apă pentru spălat în urechi cred că ai.

Mă întorc către Ed şi îi dau un genunchi în “avere”.

-Termină. Eşti destul de enervant, nu fi şi necioplit. Spun enervată.

-Noah, eu..mă plimbam pe aici şi am observat scena de adineauri.

-Mda…scuze, am ceva treabă. Vorbim altă dată. Spune dezamăgit şi trist, dar şi enervat de “amicul meu” care tocmai se prezentase ca fiind soţul meu. Acesta trece de mine şi pleacă. Mă simţeam prost, sunt sigură că el nu dorea să văd această parte a vieţii lui. Mă uit urât la bogătaşul de lângă mine, ce e cu băiatul ăla?! De ce aşa prostan?! M-am uitat urât la el şi am plecat. Acesta a venit după mine.

-Poţi să nu te mai ţi după mine?! Nu o să mă căsătoresc cu tine niciodată! PLEACĂ.

-O să mai vedem. Acesta se uită urât la mine şi îmi întoarce şi el spatele şi pleacă. De data asta eram fericită că o făcuse, nu mă simţeam prost, aşa cum m-am simţit când Noah a plecat. Mergeam pe o străduţă întunecată şi lăturalnică, mă simţeam bine să fiu într-un final singură. Chiar dacă strada era puţin cam dubioasă. Am mai mers ceva şi am dat de lumină, ştiam unde sunt aşa că mi-a fost uşor să ajung acasă.  Am mers şi m-am trântit direct în pat. Am început să mă gândesc la tot ce se întâmplase. Noah mă super enerva, nu ştiam ce vrea de la mine sau ce nu vrea, mai apăruse şi păpuşelul ăsta pe care trebuia să îl suport o lună până vine Robin, eram fericită că o să-l văd deşi circumstanţele în care o să ne vedem nu erau tocmai plăcute. Pierdută în gândurile mele am adormit până dimineaţa, când m-am treizt mângâiată de razele soarelui. Am făcut un duş după care m-am îmbrăcat cu un tricou roşu simplu şi nişte pantaloni lungi, mi-am împletit părul într-o coadă de peşte iar la capitolul machiaj am ales doar  rimel. Mi-am luat o geantă în care aveam cărţile şi am plecat către şcoală. M-am oprit pe drum să-mi iau o cafea şi un covrig. La intrare pe poarta liceului m-am întâlnit cu Molly. Aceasta arăta foarte bine azi, ca în fiecare zi de altfel. M-a întrebat ce am făcut ieri şi de ce nu am fost la ore, i-am povestit pe scurt pentru că se suna curând. Am urcat la clasa noastră şi ne-am aşezat în ultima bancă. Lângă noi s-au aşezat Noah şi Max. În oră Max i-a dat un bileţel lui Molly, acesta o invita să iasă în oraş. Molly a răspuns afirmativ, era foarte încântată. Mă bucuram pentru ea. După terminarea cursurilor Molly a venit la mine să ne facem temele, să învăţăm puţin după care să o ajut să se pregătească să iasă cu Max. Se vedea cu el la 7 şi era 3. Am mers la o cafenea pentru a lua două cafele să le bem până acasă. Intrând în casă ne întâlnim cu mama pe care o salutăm, dar care se uiă urât la Molly. Urcăm la mine în cameră şi Molly spune: