Capitol 8: "Înţelege, plac pe altcineva!"

76 5 1
                                    

Am observat că apartamentul este spaţios, are parchet doar că tapetul este oribil, vechi şi murdar. E clar, primul lucru de care am nevoie este tapetul. Ne-am uitat şi bucătăria era destul de mare în lungime dar în lăţime nu era chiar aşa de spaţioasă. Dormitorul era superb, avea o vedere drăguţă către o grădină plină cu flori. După ce mi-am făcut o părere şi m-am gândit la cum aş vrea să arate am luat maşina şi am mers la cumpărături, cu Molly. Am ales nişte tapete frumoase, pentru dormitor am preferat să nu iau deoarece vroiam să îi pictez pereţii. În sufragerie am optat pentru un tapet maro deschis iar în bucătărie un roz pal. Totul era bine doar că, nu puteam să punem tapetul pe pereţi singure. I-am sunat pe băieţi şi credeţi sau nu, soarta ţine cu mine, doar Noah a putut să vină să mă ajute, de aceea Molly a plecat. Fata asta e o ciudată nu ştiu ce e cu ea, Noah oricum iubeşte o babă..adică, vreau să spun, o femeie. În jumătate de oră a ajuns la noul meu apartament:

-Salut. Spun eu pe un ton jucăuş ridicându-mă pe vârfuri pentru a-i ciufuli părul.

-Astâmpără-te. Îmi răspunde el pe acelaşi ton jucăuş. Deci cu ce începem? Spune Noah, uitându-se prin casă.

-Trebuie să punem tapetul pe pereţi, şi ăm..nu cred că pot să îl pun singură.

-Nu cred că o să poţi nici măcar să îţi faci patul singură. Spune acesta schiţând un zâmbet.

-Ce vrea să însemne asta? Spun eu uitându-mi urât la el, după care zâmbesc.

-Oh Lo', doar nu crezi că o să te dedscurci singură nu? Ai 16 ani şi îţi reamintesc că ai fost o fată ce avea servitori până acum câteva ore.

-Şi ce? O să mă pot descurca. Nu zic că o să fie uşor, dar o să pot.

-Dacă o să ai nevoie de ceva ştii unde să apelezi. Spune acesta zâmbind. Încuvinţez după care începem să aranjăm noul meu loc. În timp ce am pus tapetul Noah şi-a dat joc maieul, avea nişte pătrăţele perfecte, corpul lui era perfect..el era perfect. Aş vrea să pot să îl ţin aici mereu, să vin acasă şi să ştiu că mă aşteaptă, să plec de acasă şi să ştiu că el iasă pe uşă după mine închizând uşa..mda, vise..am deviat de la subiect. În timp ce el încerca să pună tapetul iar eu vopseam geamul l-am stropit oarecum cu vopsea, din greşeală.

-Oh, doar nu ai făcut asta. Spune el dorind să pară furios.

-Ce am făcut? Îi răspund cu o faţă de copil nevinovat

-Să vezi ce îţi fac. Încep să râd şi să fug de el, acesta urmărindu-mă, trebuia să îmi amintesc că eu sunt praf la sport, de aceea a fost uşor să mă prindă, m-a ridicat în sus preţ de câteva secunde după care m-a pus uşor pe podea şi a început să mă gâdile, moment în care eu spuneam:

-Noah, lasă-mă. O să te omor! Lasă-măă.

În zadar. Nu ştiu cum dar l-am tras jos pe podea şi am ajuns deasupra el, nu am ezitat nici măcar o secundă şi l-am sărutat. Eu..l-am sărutat pentru că el m-a împins uşor şi mi-a spus:

-Lola, de ce înţelegi mereu totul greşit? Eu..eu plac pe altcineva. Ţi-am spus, nu îmi plac joculeţele cu fetele bogate şi răsfăţate, vreau ceva serios..eu caut o femeie, una cu care să îmi fac o familie, nu o copilă de care să am grijă.

În acel moment tavanul părea să îmi cadă îmi cap.

-Noah, eu..eu..nu am apucat să spun nimic că o lacrimă mi-a curs pe faţă. Am şters-o repede pentru a nu părea prea vulnerabilă, mi-am revenit în fire şi i-am spus: Familie?! Ai 17 ani! Ce familie vrei?! Noah, tu uiţi cumva că femeia cu care te vezi poate să îţi fie mamă, ba chiar mai mult...e şi căsătorită?!

Lasă-mă să te iubesc.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum