-bum, bum, bum- *bătăi în uşă*
-Ce vrei? spun eu cu o voce somnoroasă.
-Domnişoară Lola, părinţii dumneavostră vă aşteaptă în salon.
Părinţii mei, o da, ce e mai frumos decât să te trezeşti dimineaţa aşteptată de părinţii tăi? Bineînţeles, mă ridic leneşă din pat şi merg în baie, fac un duş rapid după care merg în cameră.
-bum, bum, bum-*bătăi în uşă*
-Domnişoară, părinţii dumneavostră vă roagă să vă grăbiţi.
-Spune-le să aştepte, Lucy.
Dechid dulapul, un curcubeu de culori îmi apare în faţă, aleg nişte haine drăguţe, nişte adidaşi şi îmi las părul pe spate. Mă privesc o dată în oglindă şi cobor.
-Bună Lola.
-Salut mami, tati.
-Lola, ce este cu îmbrăcăminea ta? /mama
-Ce are? /eu
-Draga mea, nu aşa ar trebui să se îmbrace o moştenitoare a familiei Harrison. /mama
-Există măcar o zi în care să nu te deranjeze ceva la mine? Mă ridic de la masă, lăsându-i pe ai mei acolo şi plec. Aud când tata spune "trebuie să vrobesc cu tine" dar prefer să nu îi dau atenţie.
După cum aţi văzut, familia mea dispune de mulţi bani, dar nu îmi place să mă laud cu asta, nu mi se pare că suntem diferiţi de alte persoane. Mă îndrept către liceul la care învăţ, nu sunt o fată foarte populară sau adepta balurilor, nu îmi place să fiu genul acela de fată.
Merg în linişte până în clasă şi mă pun într-o bancă, de două persoane, nici prea în faţă dar nici prea în spate. Lângă mine se aşază o fată frumos îmbrăcată, cu părul lung şi roşcat, cu nişte ochi verzi superbi, visul oricărui băiat.
-Slaut. /spune ea cu voce sfioasă.
-Bunăă. /spun eu pe un ton vesel. Numele meu este Lola.
-Eu sunt Molly, îmi pare bine să te cunosc. Ne strângem mâinile uşor după care intră în clasă profesoara noastră.
În timpul orei este foarte linişte, vroiam să vorbesc mai mult cu fata drăguţă de lângă mine, aveam impresia că am putea fi prietene. Nu aveam foarte mulţi prieteni, deoarece majoritatea vroiau să beneficieze de petrecerile şi lucrurile gratis pe care familia mea le primea. Deşi eu nu profitam de ele mai deloc.
Ora s-a terminat iar eu mă îndrept spre o bancă din curtea şcolii. Alături de mine se aşază un băiat brunet, cu ochi căprui, nu foarte înalt dar mai înalt ca mine. Acesta îmi cercetează faţa preţ de o secundă, după care spune:
-Salut păpuşă. Un zâmbet arogant îi apare pe faţă
-Scuze? Mă uit la el ridicând o sprânceană.
-Nu m-ai auzit? am spus "SALUT" şi ridică tonul.
-Sunt foarte sigură că nu sunt surdă, mi se părea dubios modul în care ai salutat. /în secunda doi mă ridic şi plec lăsându-l pe băiat acolo. Nu ştiu de ce am reacţionat aşa, probabil din cauza ultimei mele relaţii care nu a mers foarte bine. Oricum, nu am nevoie de distrageri, am deja multe pe cap. Mă rog, nu am nimic pe cap..doar că băiatul acela pur şi simplu mă enerva, părea arogant.
Merg uşor prin curtea şcolii când mă întâlnesc cu Molly, aceasta mă invită să mergem la o cafea aşa că accept şi ne îndreptăm spre o cafenea destul de cunoscută. Acolo în văd pe ...
Vreau doar să ştiu dacă vă place începutul, o să continui mai târziu sau mâine. :*
CITEȘTI
Lasă-mă să te iubesc.
Romance"Sunt sigură că mă place, dar ce îl împiedică? De ce nu putem să fim fericiţi? Să fie vorba de bani? Să fie vorba de situaţile ciudate prin care trecem?" Află povestea Lolei şi a lui Noah. Prin ce situaţii vor trece? Şi cum îi vor ajuta prietenii lo...
