După care aud soneria, merg să deschid şi o văd pe Molly frumos îmbrăcată, cu o coadă de ponei, la fel ca a mea. Zâmbeşte şi face cu mâna ca un copil micuţ. E foarte frumoasă şi adorabilă în acelaşi timp. O poftesc în casă şi pot observa “O”-ul pe care îl formează cu buzele, fiind uimită probabil de casa mea.
-Aici locuieşti tu? Acel “O” se transformă într-un “U” şi după ce se freacă puţin la ochi îmi spune: Nu ştiam că tu…eşti bogată, foarte bogată, super bogată, mega—
Nu a apucat să termine că am interupt-o. Nu sunt bogată, părinţii mei sunt. Hai să urcăm la mine în cameră. Camera mea era în mansardă. Era de culoare mov şi era decorată cu atenţie, cu poze şi postere ale formaţilor mele preferate dar şi ale actorilor cei mai frumoşi. Aveam luminiţe ce străluceau pe pereţi şi un dulap destul de mare. Un pat frumos de două personae, pentru că ocup tot patul, uneori şi podeaua şi într-un colţ aveam un urs gigant. Aveam în cameră mai multe jucării de pluş dar şi o masă pe care aveam ceva bijuterii, farduri şi o oglindă, aşa cum au prinţesele. Nu mi se părea cine ştie ce dar se pare că pentru Molly era ceva. Aceasta se trânteşte în patul meu după care observă măsuţa mea cu de toate. Se apropie şi ia un lănţişor după care spune: Pot să împrumut asta? Pot? Pot?
Nu mai dădusem până acum nimic împrumut nimănui pentru că nu adusesem prea multe persoane acasă.
-Sigur, am spus. După care m-am apropiat de dulap şi l-am deschis şi am spus: Ia to ce doreşti. Molly s-a apropiat şi a ales o rochiţă drăguţă de vară pe care dorea să o poarte. S-a uitat la mine şi am aprobat din cap. S-a schimbat, îi venea perfect. Stătea mult mai bine pe ea decât pe mine. I-am cerut voie să o aranjez eu, i-am dat nişte balerini drăguţi de culoare roz palid şi i-am lăsat părul pe spate, arăta într-adevăr ca o prinţesă. I-am aplicat puţin machiaj, deloc vizibil. Când a fost gata arăta superb. Era atât de frumoasă încât nu îmi venea să cred. Nu am exagerat cu hainele sau machiajul pentru că mergeam totuşi la plajă. Am luat o geantă mărişoară şi am pus în ea costumele nostre de baie, am pus o cremă solară şi ulei de corp după care am coborât la bucătărie de unde am luat nişte băuturi răcoritoare pentru toată lumea. Am luat bani şi ne-am aşezat pe canapeaua din salon aşteptându-i pe băieţi. Maşina lor, decapotabilă, se auzise în curte, păreau confuji crezând că au greşit casa. Am deschis uşa şi le-am făcut cu mâna, am ieşit şi am mers către maşina lor. Erau 3 băieţi şi o fată: Noah, Max şi Alex împreună cu Allison, care se pare, era prietena lui. Era blondă şi arăta superbă I-am salutat pe toţi şi am făcut cunoştinţă cu Allison, părea de treabă. După câteva secunde Max a spus:
-Aici locuieşti tu? Vreau să spun….nu pari bogată.
-Da, aici locuiesc. Am chicotit.
M-am uitat la Noah, şi în ochii lui citeam oarecum dezamăgirea. Dar nu ştiam de ce..am preferat să ignor, pentru moment.
-Dar voi sunteţi deja 4 în maşină. Eu nu ştiu să conduc aşa că unul din voi să vină să conducă maşina mea. Noah s-a oferit să conducă maşina mea aşa că ne-am dus la garaj, am luat o altă decapotabilă şi am plecat. Pe drum am făcut o mică “cursă” iar Noah a câştigat, am râs, am ascultat muzică , a fost amuzant. Ajunşi pe plajă, am parcat maşinile şi am scos tot ce era de scos .
Nici nu ajunsesem bine că Max a pornit la agăţat. O vedeam pe Molly oarecum tristă, cred că era dezamăgită că se înşelase în privinţa lui Max, poate nu era chiar aşa bun pentru ea. Sau poate nu şi-a dat încă seama că o place. Prefer să nu mă bag, nu acum. Alex şi Allison se jucau în apă iar eu şi Molly stăteam pe prosop. Noah vorbea cu o gagică blondă, tipul acela de blondă, piţipoancă cu balcoane mari..se vedea de la o poştă că era toată plasticată. Am preferat să mă abţin şi am început să vorbesc cu Molly, după puţin timp, Noah s-a apropiat de noi şi ne-a spus că ar fi mai bines ă mergem în apă, toţi. Trupul lui m-a fermecat, pătrăţelele acelea perfect conturate arătau superb. Ideea de a merge în apă ne surâdea aşa că am alergat către apă. Molly a început să mă stropească, plesnind cu palmele în apă şi de la spate, Noah m-a băgat cu capul sub apă. Asta uram cel mai mult la mare. Am reuşit să scap şi m-am aruncat pe Noah, făcându-l să se dea puţin pe spate. Pentru prima dată am avut acel contact vizual, ca în filme. M-am uitat în ochii lui căprui, ce păreau să fie ca o groapă fără sfârşit. După ceva timp am realizat ce făceam aşa că m-am dat de pe el şi m-am întors către Molly, lăsându-l oarecum cu ochii în soare. Nu vroiam să îmi placă Noah, nu era genul de băiat cu care să ai o relaţie. Era arogant şi fustangiu. Deşi gândeam asta, vocea din capul meu numită conştiinţă îmi tot repeat “Îl placi, îl placi”. Timpul a trecut şi se făcuse seară. Am făcut un foc drăguţ şi stăteam toţi în jurul lui. Eu eram între Noah şi Molly, lângă ea era Max iar între Max şi Noah erau Alex şi Allison. Totul părea perfect, era linişte până când Max a spart tăcerea:
-Ce-aţi spune să jucăm adevăr sau provocare?
Am acceptat şi am început jocul, Max întreba deoarece fusese ideea lui.
-Molly, adevăr sau provocare?
-Provocare.
Un ranjet pervers i-a apăru pe faţă şi a spus fără să ezite:
-Sărută-mă.
Molly a căscat ochii, fiind super surprinsă de ceea ce îi ceruse băiatul, ca noi toţi de altfel.
Aceasta a stat puţin pe gânduri după care s-a apropiat de el şi i-a atins buzele, sărutul lor părea să fie unul în care se puneau sentimente. Molly sigur punea sentimente, pentru Max probabil era distracţie. La scurt timp cei doi s-au despărţit iar Max rânjea, parcă satisfăcut. Jocul a continuat şi a ajuns la Noah
-Noah, ce alegi?
-Adevăr.
-E adevărat că îţi place Lola?
Acesta s-a uitat preţ de o secundă la mine şi a răspuns fără să ezite:
-Nu.
CE A SPUS?! Ce tocmai a spus?! Simţeam că mă sufoc, am rămas surprinsă de răspunsul lui. Era imposibil să nu mă placă, adică…nu eram urâtă sau proastă. Ce nu-i plăcea? De ce nu mă plăcea? Ce nu era ok la mine?
Nu am aşteptat să se termine jocul şi m-am scuzat pe motiv că merg până la baie. Am mers puţin şi o lacrimă îmi apăruse pe obraz. Nu ştiam că Noah nu mă place, eram sigură că mă place. Trebuia să mă placă pentru că eu îl plăceam cu toată fiinţa mea. Mi-am pus mâna la gură pentru ceea ce tocmai am gândit. Tocmai am recunoscut că-l plac pe arogantul ăsta?! E imposibil, e un arogant al naibii de frumos, care mă omora cu un singur zâmbet..NU NU NU LOLA, trezeşte-te! nu e bine să gândeşti asta.
Mi-am dat seama că mă îndepărtasem cam tare de copii şi nu mai ştiam unde sunt. Am mers preţ de câteva minute bune dar nu puteam da de ei. Puteam să jur că nu plecasem aşa departe. Unde sunt!?.
CITEȘTI
Lasă-mă să te iubesc.
Romance"Sunt sigură că mă place, dar ce îl împiedică? De ce nu putem să fim fericiţi? Să fie vorba de bani? Să fie vorba de situaţile ciudate prin care trecem?" Află povestea Lolei şi a lui Noah. Prin ce situaţii vor trece? Şi cum îi vor ajuta prietenii lo...
