Lasă-mă să te iubesc.

Capitol10: Relaţie

Merg în sufragerie unde mă aşez pe canapea şi adorm şi eu, simt cum o pătură se aştează uşor peste corpul meu rece, şi deschid puţin ochii văzându-l pe Noah. Nu ştiu ce e cu mine, chiar vroiam să fiu prietena lui, să fiu cu el, să îl pot săruta, să îl am aproape, să ...să fie al meu. Problema este că nu vreau să fu fata care îi încălzeşte patul pentru că nu are pe altcineva. Chiar nu vreau să fiu a doua opţiune. Vreau să fiu prima şi singura, dacă se poate. Dimineaţa mă trzeşte mirosul dulce ce vine din bucătăria mea, erau Max şi Noah ce făceau clătite. Alex şi Allison plecaseră şi mai eram noi trei şi Molly, care dormea. Merg frecându-mă la ochi către ei şi mă aşez pe scaun.

-Hmm, prima este a mea. Spun cu un zâmbet copilăresc pe faţă.

-O să fie, după ce mergi să te speli pe faţă şi dinţi. Îmi răspunde Noah atingându-mi uşor nasul cu degetul arătător. Îi scot limba după care merg către baie. Era ciudat, pot să jur că aseară l-am refuzat, acum ce? Încearcă să îmi schimbe părerea? Nu o să reuşească, deşi îmi place zâmbetul pe care l-a afişat când m-a văzut. Mă opresc câteva minute din a-mi freca dinţii cu periuţa şi mă uit la corpul meu, observ că eram îmbrăcată cu pijamaua mea cu Donald Duck, oh..doamne, era clar că râdea când m-a văzut cu părul ciufulit şi îmbrăcată cu o pijama cu un personaj din desene animate. Uneori sunt aşa ameţită. Oh, ce penibil mă simt acum. Dar de ce îmi pasă ce crede el? E doar Noah, nu contează ce crede el. Ce vorbesc?! Normal că îmi pasă de ce crede, e normal, pentru că îl plac. Dar nu e bine să îl plac, îmi face rău. O doamne ce tot fac? Mă contrazic singură?
După ce îmi termin "rutina" de dimineaţă merg în bucătărie unde văd multe multe clătite aşezate pe masă, pun nutella pe ele şi încep să înfulec, atât de repede de parcă dacă nu le mănânc o să rămân fără ele.
-Woah, mai încet. O să faci indigestie.

-Nu-mi spune tu mie ce să fac! Spun eu strâmbăndu-mă la Noah

-Ok, ok. Stai liniştit Tarzan! Îmi răspunde acesta ridicând mâinile în semn de predare.

Se trezeşte şi Molly care vine somnoroasă către noi, merge şi îl sărută pe Max, nu cred că pot numi "sărut" ceea ce fac ei, pentru că mai aveau puţin şi se urcau unul peste altul.

-Oh, vă rog! Eu mănânc aici! spune eu strâmbându-mă.

Aceştia chicotesc şi pleacă în sufragerie, sper că noul meu apartament nu o să fie ca un locaş de nebunii pentru ei, oh, nici nu vreau să mă gândesc. În timp ce mă gândeam la toate astea, Noah se aşează în faţa mea:

-Te-ai mai gândit la ceea ce ţi-am spus aseară?

-Nu.

-O să te ma gândeşti?

-Poate, dacă o să ştii ce vrei.

-Uite, eu ..eu ştiu ce vreau. Mi-am dat seama de asta. Nu vreau o relaţie cu o femeie, nu sunt destul de matur pentru aşa ceva. Am nevoie de o copilă. Una care să mă facă să vreau să fiu mai bun în tot ce fac, care să-mi aducă mereu zâmbetul pe faţă, o persoană care să fie lângă mine. Şi cred că eşti cea mai potrivită pentru asta.

Îi zâmbesc uşor fiind uimită de ceea ce tocmai am auzit. Nu ştiu cum sau de ce dar credeam toate astea. La urma urmei ce aveam de pierdut? M-am apropiat de el şi l-am îmbrăţişat. I-am simţit mâinile încolăcindu-se după talia mea, strângâdun-mă aproape de pieptul lui, îi puteam auzi bătăile inimii care erau foarte accelerate. Mi-am ridicat privirea către a lui, era genul acela de contact vizual, ca în filme. Acesta şi-a aplecat uşor capul, îndreptându-l spre dreapta, şi şi-a presat uşor buzele de ale mele. I-am răspuns la sărut, moment în care am simţit cum urmează să îmi sară inima din piept. Nu ştiu cum o să fie o relaţie cu Noah, dar o să aflu. Sper să fie genul acela de relaţie în care totul merge bine, fără complicaţii, să fie ceva normal, în care să se pună sentimente, care să înceapă frumos şi să se termine frumos. Dar să fim serioşi, cum ar fi dacă povestea lui Jack şi Rose ar avea final fericit? Ar fi total neinteresantă, părerea mea. Nu ştiu dacă o să fie un final fericit sau unul trist, nu ştiu dacă o să fie o relaţiesimplă sau una complicată, nu ştiu dacă am făcut bine ce am făcut şi oarecum stau pe gânduri. Dacă o să se termine prost? Dacă o să ajung să ţin la el şi o să mă rănească? Dacă...dacă încă nu a trecut peste despărţirea de tipa aceea? Toate aceste întrebări îmi macină creierul, dar cum aş putea afla răspunsul fără a risca?

-După câteva zile-

Relaţia mea cu Noah decurge normal, ca orice relaţie. Cred că sentimentele mele pentru el sunt mai accentuate. Avem genul acela de relaţie, pe care ar putea să o invidieze multă lume. Este o relaţie bazată pe încredere, pe sprijin, pe speranţă. Este o relaţie pe care o pot înţelege dar nu o pot explica, cred că m-am înşelat în priviţa lui. Poate chiar a trecut peste ceea ce s-a întâmplat cu femeia aceea, poate chiar este pregătit să mă iubească aşa cum merită orice fată să fie iubită, poate..poate o să fie bine. Prinsă în gândurile mele, aud zgomotul unui telefon. Era telefonul lui Noah. Oh, l-a uitat la mine. Nu mă uit pentru că nu vreau să fiu genul acela de prietenă ce îi contrălează telefonul. Dar persoana de la celălalt telefon insistă. A sunat deja de 3 ori şi are 2 mesaje. Îl deschid pentru că ar putea să fie ceva important. Apelurile erau de la...............................................................................................

Capitol scurt şi posibil plictisitor. Este ora 00:32 şi sunt obosită aşa că scuzaţi-mi greşelile. Sper că o să aveţi răbdare, nu vreau să grăbesc lucrurile în povestea mea. Sper că o să îmi fiţi alături în continuare şi sper că vă place povestea. Aştept păreri, ce aţi vrea să se întâmple în continuare? Credeţi că Noah şi Lola vor avea relaţia pe care o doreşte fata?