Zeița Războiului

Capitolul 15

   Ea este aleasa

       Ares

      ...

       Alergam spre așa zisul Local al Viermilor. Bine, mai mult mă aruncam din perete in perete, încercând să ajung la destinație.

      O dată ajuns, am intrat în local, forfota oprinduse, multe priviri ațintindu-se asupra mea. Fețe cunoscute îmi priveau nedumeriți chipul. Îi cunoșteam pe mulți din camera aia, însă în acel moment, aveam nevoie doar de o persoană.

      -Unde îl găsesc pe Ceyx? tunase vocea mea peste liniștea ce se lăsase.

      -Cine întreabă? urlase un idiot.

      Mi-am dat ochii peste cap. N-aveam timp de jocurile alea.

       -Eu întreb. Unde este? repetasem.

        Situația în care eram era una disperată. Găsesc și eu un uman că lumea după milenii întregi de căutări, și chiar umanul ăsta are parte de o viață mizerabilă din cauza mea. Iar chiar când vreau să mă duc s-o salvez, un idiot mă întreabă cine sunt.

      -Uite ciudățel, nu poți veni aici, țipând că vrei să-l vezi pe unul dintre noi, continuase alt nesuferit.

       Nervii mei începeau să își facă simțită prezența. Am dat să-mi deschid gura, însă am închiso înainte să încep să-i înjur. Chiar nu-mi doream săi am ca inamici pe cei ce au luptat o dată în dreapta mea. Mi-am mușcat pumnul încercând să mă calmez.

       -Am nevoie de Ceyx cât mai repede posibil, spusem.

       -Și eu te-am întrebat cine ești, răspunse primul idiot ce stătea după tajgheaua barului.

      Am zâmbit enervat, apropiindumă cu pași mari de tejghea. Am recunoscut satirul* bătrân, însă nu îmi dădeam seama dacă el făcuse același lucru.

      -Aldo, Aldo, țap bătrân, nu te înveți nici o dată minte, spusem zâmbind că un drac.

      Deschise uimit gura să vorbească, însă am ridicat mâna că să-l opresc.

      M-am aplecat peste bucata de lemn, apropiindumă de bătrânul scund. Îi simțeam pe ceilalți încordați în spatele meu, gata să mă omoare dacă făceam un pas greșit.

      -Ultima oară când ne-am întâlnit nu a ieșit bine. Vrei să repetăm experiența? Sunt sigur că nu o să regret, continuasem.

       Țapul făcuse ochii mari de uimire. Deschise gura sa vorbească însă vocea mea tunse peste bărbații ce amuțiseră.

       -Unde naiba este Charon*? urlasem cât să mă audă și Trump din Casa Albă.

      -Ce se întâmplă aici? auzisem vocea lui Ceyx în urma mea.

       M-am întors gata să iau la pumni pe cineva dacă ar mai fi reproșat prostii, cum o făcuse Aldo. Țapul ăla nu era rău, era un tovarăș chiar foarte bun, însă caracterul său neîncrezător te omoară de viu.

      -Slavă cerului că te-am găsit, spusem apropiindu-mă cu pași mari de Ceyx.

      -Ce se întâmplă aici? repetase bărbatul aruncând priviri furioase în jur.

       Am zâmbit mulțumit. Măcar cineva știa că nu e bine să mă aibă că dușman, mai ales unul că Ceyx. Mi-am scuturat capul, revenind la scopul meu.

       -Da, bine, lasă-i. Dracul și-a băgat coada în treburile fetei mele. Habar n-am ce are și cât o să o mai ducă, însă cert este că o să am mult de furcă. Acum vine și întrebarea mea, spusem mijindumi ochii la el, Ești cu mine sau ești împotriva mea?