Sunt trezita din nou de zgomotul puternic facut de muzica fratelui meu, nu pot dormii niciodata pana tarziu cand el vine acasa, insa imi pare bine sa fie langa mine mai mult timp. Cateva raze de soare deja imi intra in ochii facandu-ma sa imi pun perna pe fata, insa fara nici un folos. Nu mai pot adormii asa ca ma ridic furioasa ducandu-ma precum o furtuna in camera fratelui meu.
- YoonGi oppa!!! Vrei sa mori? tip la el, deschizand cu atat de multa forta usa incat se tranteste de perete zgomotos.
- Este deja 9 am, cat de mult vrei sa dormi? imi spune serios aratand cu mana spre ceasul sau de pe birou.
- Iaaa! Este weekend, tu lucrezi si in weekend? Si atat de zgomotos? il intreb nervoasa, somnul meu deja disparandu-mi dupa toate astea. Parca nici nu imi aude intrebarile incepand sa imi vorbeasca despre melodiile la care lucreaza. Uneori ma ingrijoreaza faptul ca toata ziua sta doar in micul sau studioul fie ca este vorba de cel din camera sa sau cel de la companie. Ma prefac ca il ascult, dand din cap, dar il parasesc repede ducandu-ma sa imi fac un mic dus si sa ma imbrac in ceva mai in regula, chiar daca este weekend nu pot sta toata ziua in pijama. Dupa ce m-am aranjat putin am mers in bucatarie unde mama isi pierdea timpul cu o prietena. Uneori cred ca are mai multi prietenii decat mine si asta este trist. M-am alaturat lor, care discutau spre surprinderea mea de idoli si bineinteles de YoonGi care va fii un idol foarte indragit, desi acum ceva timp, cand a devenit trainee ii tot spunea ca este cea mai proasta alegere din viata lui, acum ma amuza atat de tare.
- Eu plec! ii aud vocea lui YoonGi oppa trecand precum o furtuna pe langa bucatarie.
- Stai oppa. Vin cu tine! tip la el, vreau sa ies din casa mai repede. Desi il pot auzi cum riposteaza insa nu il iau in seama si ies inaintea lui afara. Nu mai avea ce face asa ca am mers cu el sa ne intalnim cu Jungkook, caruia nu ii pot spune oppa, deoarece este mai mic decat mine cu doar 4 luni si mereu imi place sa rad de el pe acest subiect. Cu Jungkook va venii si un nou membru al Bangtan Boys care in sfarsit dupa 3 ani s-a definitivat. Acest Taehyung pe care abia asteptam sa il cunosc se pare ca a fost ultimul acceptat si inca nu s-a dezvaluit asta desi in 2 saptamani urmeaza debutul. Deja ii puteam vedea pe Jungkook si Taehyung asteptandu-ne intr-o statie de autobuz, ei atrageau deja multe priviri asa ca incercau sa se ascunda mai bine sub o gluga sau o sapca. Cu cat ma apropiam mai tare cu atat inima imi batea mai tare observand chipul perfect al lui Taehyung. Sper ca daca ma apropii mai mult, fata lui se va schimba, insa ramanea exact la fel, uimindu-ma perfectiunea sa precum un ulzzang. Oare el chiar este real? Nu am vazut nici o persoana in persoana cu asa o frumusete.
- Eu sunt Taehyung oppa pentru tine! imi sare in fata intinzandu-mi mana pentru a face cunostinta. Zambetul meu probabil era mai mare decat de obicei, nici nu il puteam controla in aceste momente, inima batandu-mi atat de tare incat ma incurca si sa gandesc.
- De unde stii ca imi esti oppa?
- Jungkook mi-a spus unele lucruri despre tine. spune relaxat, aratand spre Jungkook care zambeste stangaci. Eu si Jungkook eram foarte buni prieteni inca de cand ne-am cunoscut, desi nu ne puteam vedea prea des, nici pe fratele meu nu il puteam vedea, doar cand ma puteam strecura eu la ei la dormitoare.
- Deci deja stii cum ma cheama, nu trebuie sa ma mai prezint. ii spun incercand sa par normala, desi voiam al naibii de tare sa ii ating fata, nu sunt sigura daca el chiar este real.
- Ohhh, imi place, imi place! spune amuzat, sarind dupa pe YoonGi, care doar il trateaza cu indiferenta facandu-l copil. Chiar era precum un copil si cu cat stateam mai mult in preajma sa incepeam sa nu ma simt in regula. Chiar nu eram deloc in regula. Am mers intr-un fel de subsol unde din cate mi-au spus mergeau ei pentru a fii singuri.
