- Nu o sa pici. Haide te descurci. Da este bine asa. Fii atenta in fata. Da, fata mea este cea mai buna. ma incurajeaza Luhan, eu fiind deja la o distanta mare de el. Era prima data cand ma urcam pe o bicicleta asa ca mi-a fost frica insa stiam ca pot face asta atunci cand il auzeam cum ma aclama. M-am intors la el, mergand tot pe bicicleta insa inca putin incordata, nu eram asa sigura pe mine.
- M-am descurcat bine, nu-i asa oppa? ii zambesc eu in timp ce el ma opreste punandu-si mainile pe coarnele bicicletei.
- Esti minunata in tot ceea ce faci. imi spune dandu-mi o suvita de par in spatele urechii si isi apropie buzele de ale mele insa foarte, foarte incet de parca voia sa ma chinuie, la fel de incet le lipeste de ale mele si mi le framanda incet in timp ce am aceleasi emotii ca la primul nostru sarut.
- Oppa ar trebui sa plecam de aici. ii spun imediat ce se desprinde din sarut. lasand-mi privirea in jos deoarece imi simteam obrajii foarte calzi.
- Este miezul noptii, nu o sa ne vada nimeni. imi spune luandu-mi bicicleta pentru a o duce el.
- Imi este frica oppa, haide sa mergem pe marginea raului, acolo este mai intuneric. spun eu desi nimeni nu era in jur doar ca nu obisnuiam sa iesim in public si chiar la raul Han unde mereu sunt o multime de persoane. Luhan ma asculta si ne asezam pe o bancuta, lasandu-mi capul pe umarul sau comod in timp ce amandoi priveam cerul care avea mai multe stele decat in mod obisnuit. Era o liniste deplina in jurul nostru, toata ziua mi-am petrecut-o cu Luhan asa ca eram mult mai fericita decat in mod obisnuit.
- O stea cazatoare, uaaa! Ai vazut? Ai vazut? se entuziasmeaza Luhan insa nu imi deranjeaza capul care sta foarte bine pe umarul sau desi a avut intentia sa faca asta.
- Puneti o dorinta. ii spun eu zambind in timp ce eram asa aproape de fata sa perfecta.
- Sa fim asa pentru restul vietii. spune el stragandu-mi puternic mana in a sa, iar eu zambesc strengar. In mod obisnuit nu era cel mai dulce iubit, dar avea momentele lui in care ma facea sa ma topesc.
- Nu trebuia sa o spui cu voce tare. Daca nu se va indeplini acum? imi ridic repede capul de pe el.
- Se va indeplini. Cum sa gandesti asa? Si fara acea stea tot se va indeplini. devine el serios si acelasi timp nervos desi eu voiam sa fac doar o gluma.
- Prostutule, glumeam. Stiu ca asa va fi. il iau in brate iar el nu mai spune nimic. Nu am mai stat mult acolo, apoi el m-a dus acasa cu gluga bine trasa pe cap si cred ca am trecut neobservati pana am ajuns in fata casei mele. Mi-a oferit cel mai dulce sarut inainte de a ne desparti si urma sa ne intalnim peste 4 zile, atunci cand el se intorcea din China.
- Molly asa tarziu trebuie sa ajungi acasa? il aud pe fratele meu imediat ce deschid poarta casei.
- Am 22 de ani, oppa. Pot ajunge acasa cand vreau. ii spun eu incercand sa intru in casa fara sa incepem din nou o cearta.
- Nu cand umblii cu tipi ca el. O sa te futa si o sa te lase. spune dandu-si ochii peste cap, iar eu doar imi strag puternic pumnul si ma abtin sa nu ii adresez o injuratura.
- Oppa, nu toate persoanele cunoscute sunt la fel. ii spun eu desi nu vreau sa ii amintesc de fostul sau cel mai bun prieten insa stiam ca din cauza aceasta se comporta asa cu Luhan. Cel mai bun prieten al sau, in urma cu 3 ani a devenit idol si s-a schimbat ingrozitor asa ca ei doi s-au certat iar fratele meu de atunci generalizeaza totul, spunand ca toti sunt la fel de ipocriti, desi nu a incercat sa il cunoasca pe Luhan care este o persoana minunata. Ne-am mai contrazis pe subiectul acesta pentru inca 30 de minute si am cedat urcand in camera mea. Mereu era la fel de stresant si doar pentru ca este mai mare crede ca stie ce este mai bine pentru mine, in ochii lui sunt inca o fetita prostuta. Am adormit imediat ce am pus capul pe perna deoarece a fost o zi incarcata pentru mine. Mi-am propus sa dorm pana tarziu insa nu am fost lasata de telefonul meu care a inceput sa sune in jurul orei 9 am.
