Micul Little // Little Space //Finished

~1~❄️

TAEHYUNG POV

E iarnă iar afara e mai frig ca în celelate ierni , eu ma plimb pe străzile din Seoul. Nu ma plimb de drag ma plimb pentru ca nu am unde ma duce.

*De ce a trebuit să mă părăsească îngrijitorul meu?Ce am făcut?De abia acum am legalizat ca nici măcar nu m-a iubit cu adevărat  *

*De ce s-a prefăcut pana acum ca mă iubește și el de fapt n-o facea? *
*

Sunt așa obosit, și am o mulțime de întrebări la care nimeni nu-mi va răspunde . Ce am fost pentru el am fost  să fiu jucăria lui nimic mai mult, îmi e foarte frig, foame și somn

Taehyung s-a plimbat prin parc pana ce a obosit asa ca s-a așezat pe o băncuța care nu era plina de zăpadă

*O să mă opresc aici, nu mai pot continua așa, de 3 zile tot umblu pe drumuri și nu găsesc un loc unde să stau.*

Taehyung se opri pe o bancă în parc și se așează acolo strângându-și picioarele la piept și începând să plângă încet.Îi era foarte frig, nu avea mai nimic pe el. Avea un hanorac lung și o pereche de pantaloni scurți pe el.

Mânuțele lui micuțe și albe erau roșii din cauza frigului. Taehyung  a început sa plânga și sa tremure pe bancuța din parc, simțea cum lacrimile calde îi cad pe obraji iar apoi îngheață ușor pe fața lui.

*V-vreau pe cineva care să mă iubească și nu doar să profite de corpul și bunătatea mea. Degeaba  spun toate astea, nu o să întâlnesc pe nimeni... *Voi rămâne aici până mâine, iar apoi voi vedea unde mă duc. Asta e primul meu Crăciun făcut pe stradă. *

Spuse și-și trase hanoracul peste picioarele roșii din cauza frigului, urmând să-și lase capul pe genunchi și să plângă în continuare.

JUNGKOOK POV

Ișisem să mă plimb si să mai fac unele cumpărături pentru Crăciun.

*Nu pot spune ca nu mă bucuram de venirea Crăciunului doar că mereu să-l fac singur devenise deja plictisitor. *

Gândea Jungkook în timp ce admira decorațiunile din parc și pășea pe zăpadă proaspăt așezată. Jungkook se plimba prin parc doar că obosise plus că mai avea și doua plase cu decorațiuni pentru casă. Se îndreaptă spre băncuța de unde veneu mici suspine și se opri în fața băiatului care plângea. Jungkook lasă jos plasele și puse o mână pe umărul băiatului acesta strângând-și și mai tare picioarele la piept și încercând să spună ceva.

*T-te log nu-mi face rău! *
Spuse și începu să plângă mai tare și să tremure.

*Nu, nu plânge nu-ți fac nimic!*
Spuse și se apleca să-l ridice în brațe, acesta liniștindu-se.

Jungkook da-bea când îl ridicase în brațele observă ca nu era îmbrăcat bine. Și tot atunci simți mirosul slab de bezele pe care îl emana. Se apleacă și luă plasele spunându-i ceva celui din brațele lui.

*Vom merge la mine acasă*

Taehyung nu spuse nimic, doar continuă să verse alte lacrimi, nu știu de ce, practic nici el nu știa. După o jumătate de ora au ajuns și ei acasă iar Jungkook l-a pus pe cel mic pe canapea și plasele lângă. Se apleacă în fața lui și îi prinse mânuțele micuțe și reci.

*Pui cum te cheamă? *

Taehyung nu spuse nimic, doar tăcea și lasă din când în când sa mai curgă câte-o lacrimă.

* Dacă nu vrei să-mi spui nu e nicio problema! *

Jungkook se ridică și dădu  să meargă în bucătărie, doar că o voce asa caldă l-a oprit.

* Kim Tae-hyung! *

Spuse și ridică capul doar pentru ai vedea ochii negri ai lui Jungkook. Jungkook se întoarse și-l lua de mâini iară afișând zâmbetul lui de iepuraș.

* Eu sunt Jeon Jungkook *

Zise și îl privi fix în ochișorii lui micuți. Atunci fiind momentul în care observă că băiatul are ochii gri la fel ca parul lui.

Jk: De ce erai pe stradă? Il întrebă continuând să-i admire ochii.

Tae: E-eu...îngrijitorul meu m-a abandonat!  Zise și alte lacrimi calde se scurseră pe obrăjorii lui pufoși.

Atunci fu momentul în care Jungkook realizase   că e un littel, știa multe lucruri despre ei și chiar își dorea și el unul doar că nu a avut parte până acum de unul.

Jk: Pui? Tu ești un Little?

Întreba ștergând lacrimile celui mic.

Tae: D-da! Dar voi pleca! Toate persoanele ma urăsc ca am asta și mereu ma alunga! Mulțumesc că mai adus la tine dar nu vreau să deranjez! Spuse puțin trist, începuse să-i placă compania lui Jungkook doar că trebuia să plece.

Jk: Cum sa te urască? Și de ce? Ești asa dulce și ai un miros de bezele care-mi place. Și în plus Nu deranjezi pe nimeni! Plus că stau singur nu am iubit/ă! Tu vei rămâne la mine!

Taehyung era surprins ca îi simțise mirosul de bezele, mai ales ca el stătuse în frig și nu se aștepta ca mirosul sa se mai simtă

Tae:Nu e nevoie sa te deranjezi pentru mine voi pleca!

Jk:unde sa las un copil de 13 ani să plece iar pe stradă și în frig?

Spuse și văzu cum cel mic îl privi urât. Jungkook știa ca băiatul trebuie să fie mai mare tor că-i plăcea când îl vedea ca se uita urat la el.

Tae: Eu nu am 13 ani am 18! Spuse și făcu botic.

Jk:A, deci ești major! Eu am 21!
Zise și văzu fața uimită a lui Tae.

Tae:D-da, dar te rog nu-mi face nimic!
Spuse și începu să tremure din nou.
Jungkook se speriase când îl văzu că începu să tremure!

Jk: Ce? Nu, pui nu o să-ți fac niciun rău!
Zise și-l lua în brațe lăsând un mic sărut pe fruntea lui.

Tae:S-sigur?

❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️

Cum vi se pare primul capitol?

E prima data când scriu o carte cu poveste!
Până acum doar am citit dar acum văd că am și scris!