Legende de GROAZA

Sateanul Dumitru Vaideanu

Sateanului Dumitru Vaideanu, de indata ce ii nastea nevasta, ii si mureau copiii, ca din senin. Au murit astfel, unul dupa altul, sapte copii, in afara de cel mai mare. Stiindu-i-se necazul, a fost invatat sa ia un armasar alb si sa se duca noaptea in cimitirul satului. Acolo fiind, sa treaca, stand calare pe armasar, peste toate mormintele neamurilor sotiei sale. Intr-o seara de vineri spre sambata a urmat acest sfat, ducandu-se in cimitirul unde isi avea ingropati si pruncii. Calul a trecut peste mormintele tuturor rudelor sale, dar cand sa sara si peste groapa soacrei sale, Ioana Marta (fosta vrajitoare vestita peste sapte sate), armasarul alb s-a oprit dintr-o data, batand pamantul cu picioarele, sforaind si nechezand speriat. Omul nu a putut in nici un chip sa il faca sa sara peste acel mormant.Peste noapte a plecat impreuna cu fiul sau sa isi dezgroape soacra. Cand au deschis mormantul au gasit moarta stand turceste, cu un par mare pe cap, ce ii atarna si peste fata. Avea o culoare rosie si unghiile foarte lungi. Tatal si fiul au strans de prin cimitir maracini uscati si bucati putrede de cruci, au aruncat cadavrul peste ele si i-au dat foc. Au ingropat apoi la loc ramasitele incinerarii si au plecat spre casa. Se incheie relatarea cu precizarea ca de atunci nu i-a mai murit nici un prunc nou-nascut.