Legende de GROAZA

PISICA NEAGRA

            Știind că frățiorul meu adoră pisicile, animalele în general, i-am cumpărat una pentru ziua lui. A fost un cadou bineprimit, Alex, frățiorul meu mai mic, era așa e fericit, nu a lăsat un moment acel mic animăluț, strângându-l în brațe și mângâindu-l. Îmi plăcea să-l văd așa, mai ales că în ultima vreme a fost aproape mereu supărat, moarte mamei l-a șocat complet, evident, are doar cinci anișori.

În acea seară, după ce toți au adormit, Alex doarme cu tata în timp ce eu am camera mea, am auzit un mieunat ciudat provenind de la parter. Gândind că probabil pisica are nevoie să iasă afară să-și facă nevoile, m-am ridicat din pat și am coborât rapid scările.

Motanul negru e lângă ușa semi deschisă, care sunt sigură că tata a încuiat-o mai înainte, continuând să miaune. M-am apropiat și l-am luat în brațe, încercând să-l calmez, dar și-a afundat unghiile ambelor lăbuțe în brațul meu. L-am lăsat să cadă în timp ce îmi priveam noile zgârieturi, o serie de găurele care sângerează. El a continuat să miaune, reapropiindu-se de ușă și privind afară. Încearcă să-mi zică ceva?

-Ok... vin după tine... - am șoptit, e ciudat să vorbești cu o pisică, dar a fost și mai ciudat când motanul, ca și cum m-ar fi înțeles, a încetat să emită acele sunete și a deschis ușa mai larg, împingând-o cu capul. După un moment de surprindere, am ieșit afară și am urmat pisica neagră în întuneric. Noaptea asta e întunecată, nu se vede nici o stea iar luna e complet oscurată de norii grei de ploaie.

Deodată peisajul s-a schimbat, aerul e mai rece, ca acela de munte, și sunt înconjurată de copaci. Cum s-a întâmplat asta?

Mi-am dat seama că am pierdut urmele motanului, care acum pare dispărut în întuneric. Am început să-l strig pe numele care i l-a dat frate-miu, Al, dar nici urmă de el.

Am decis să mă întorc înapoi, dar cu cât fugeam mai repede cu atât pădurea devenea mai vastă, până când m-am regăsit în mijlocul nimicului, înconjurată doar de zeci de duzine de copaci.

Am tresărit deodată. Un sunet puternic s-a auzit din depărtare, ceva asemănător unei prăbușiri, apoi un lung geamăt e suferință care devenea din ce în ce mai pronunțat, mai clar. Vocea în aparține, fără nici o umbră de dubiu, unei femei... iar chipul acelei femei nu mi s-a arătat, în schimb Al mi-a sărit pe față, afundându-și ghearele în pielea tâplelor. Alte câteva pisici mi-au sărit pe spate și pe picioare, zgâriindu-mă peste tot.

În scurt timp, după ce alte ființe simile s-au adunat la fața locului, au reușit să mă doboare. Simt cum mușcă din mine, simt fiecare gheruță în piele, simt totul... și doare! Am țipat când mi-au zgâriat ochii, iar o pisică, în timp ce-mi ținea ochiul drept deschis cu ambele lăbuțe, îmi lingea sângele.

Nu aș fi crezut că pisicile pot fi periculoase, sunt așa e drăgălașe și elegante, dar orice creatură are latul ei întunecat.

Nu am ieșit vie din acel măcel. Pisicile mi-au dus corpul mutilat în grădina casei mele înainte de zori. Nu-mi pot imagina șocul lui tati  și lui Alex... îmi pare așa de rău!