Legende de GROAZA

Un experiment al rusilor

          Cercetatorii rusi, in 1940, au tinut 5 oameni trezi, pentru 15 zile,folosind un stimulent pe baza de gaz experimental. Au fost tinuti intr-o camera inchisa, pentru a le putea monitoriza cu atentia volumu de gaz si oxigen pe care-l primeau, pentru a nu muri, deoarece, gazul in cantitati mai mari era toxic. Totul se petrecea inainte de camerele cu circuit inchis, deci ca monitorizarea aveau doar microfoane impanzite prin camera si mici ochiuri de geam de 15 cm, prin care monitorizau subiectii. Camera era plina cu carti, paturi pe care sa doarma, dar fara paturi, aveau apa curenta, toaleta si destula mancare uscata sa le ajunga 30 de zile.

Subiectii de testare erau prizonieri politici de razboi, din Al doilea Razboi Mondial,declarati inamici ai statului. Totul a decurs bine pentru primele 5 zile, subiectii nu se plangeau aproape deloc, deoarece le-ar fi fost promisa libertatea(minciuna), dupa ce treceau cele 30 zile, in care reuseau sa stea trezi. Activitatile si conversatiile au fost monitorizate cu atentie, si s-a notat ca incepeau sa discute despre evenimente din trecutul lor, din ce in ce mai traumatizante, si ca tonul lor de vorbire generala a luat un ton mai intunecat, dupa a 4 a zi.

Dupa 5 zile au inceput sa se planga de situatia care a dus sa fie captivati si fortati sa participe la acest experiment, si au dat dovada de paranoia.Au incetat sa mai vorbeasca unu cu celalalt, si au inceput sa sopteasca la microfon si la geamurile folosite de cercetatori pentru monitorizare.Ciudat, toti credeau ca-i pot lingusi pe cercetatori prin a-i deturna pe ceilalti prizonieri. La inceput cercetatorii au crezut ca asta e un efect secundar al gazului.

Dupa 9 zile, unul din ei a inceput sa tipe cat il tineau plamanii, si nu s-a oprit timp de 3 ore in continuu. In tot acest timp a alergat in jurul camerei fara oprire. A mai incercat sa tipe dar nu a mai reusit, decat cate un sunet pitigaiat. Cercetatorii s-au gandit ca si-a rupt corzile vocale, de la tipat timp de 3 ore.Lucrul cel mai ciudat la acest tip comportamental este cum ceilalti subiecti s-au comportat,sau defapt nu au reactionat.Au continuat sa sopteasca in microfoane, pana cand al 2 lea subiect a inceput sa tipe. Ceilalti subiecti care nu tipau , rupeau bucati din carti si le lipeau cu propriile fecale pe geamurile de observare si pe microfon, cu o calmitate iesita din comun. Tipetele au incetat brusc. La fel si soaptele in microfoane.

Dupa alte 3 zile, cercetatorii au verificat microfoanele in fiecare ora, pentru a fi siguri ca functioneaza, din moment ce credeau ca e imposibil sa fie liniste completa, intr-o camera cu 5 oameni.Consumul de oxigen combinat cu gaz din camera indica,ca toti cei 5 erau inca in viata. De fapt era consumul de oxigen pe care 5 oameni l-ar consuma in urma unor exercitii fizice foarte greoaie.In dimineata zilei a 15 a, cercetatorii au facut ceva ce nu credeau ca vor face, pentru a obtine o reactie de la subiecti. Au folosit intercom-ul din camera, pentru a obtine o reactie de la ei, si pentru a afla ca nu s-au transformat in “legume”, sau sa fie morti.

Au anuntat prin intercom: Vom deschide usile pentru a verifica microfoanele, indepartati-va de usi si puneti-va pe burta cu mainile la spate, sau ve-ti fi impuscati.Faceti ce zicem si unu din voi isi va castiga libertatea.”

Spre surprinderea lor, au auzit o singura fraza,din camera: “Nu mai vrem sa fim liberi”.

Imediat au inceput dezbaterile intre cercetator si intre militarii care sustineau financiar experimentul.Neputand sa obtina o reactie prin microfoane, au hotarat sa intre inauntru si sa verifice.

Camera a fost golita de oxigenul combinat cu gaz, si aer proaspat curat a fost introdus, imediat apoi 3 voci au inceput sa implore si sa cerseasca si sa planga , sa le bage inapoi oxigenul cu gaz.Camera a fost deschisa si soldati au fost trimisi inauntru pentru a recupera subiectii de test. Au inceput sa tipe mai tare ca inainte, si la fel si soldatii cand au observat ce era inauntru. Patru dintre subiecti erau in viata, desi nu stiu daca cineva putea numi starea in care se aflau, viata.