Legende de GROAZA

UMBRA

      Este 1 noaptea. La parter, în sufragerie, cântă colinde. Stau în camera mea şi filmez gaming pentru canalul meu. (Sunt singur acasă) Deodată mi se pare că bate cineva la uşa camerei. Iniția am crezut că s-au întors părinții dar ştiu că vin abia dimineață la 8:30. Cred că e câinele dar totuşi a sunat ca un ciocănit. Am coborât jos la parter şi colindele mergeau sacadat. Câinele doarme, iar atunci, am decis să verific uşa de la intrare: când am apăsat pe clanță, uşa se deschide aproape de una singură. Mi-a stat inima-n loc şi când deschis uşa larg, afară ceața era așa de densă încât puteai să pui bicicleta pe ea, iar de cealaltă parte a drumului (la vreo 20 şi ceva de metrii) e un tip înalt, cu siluetă subțire, îmbrăcat la costum care pare să aştepte ceva. E linişte. Se aud 2-3 greieri, atât. E pustiu, cât văd cu ochii e numai ceață, doar silueta neclară a omului era înafara casei. Afară e foarte frig, iar omul acela era într-un costum negru de afacerist, stând drept ca un soldat. Erau doar 4 stâlpi de iluminat în fața casei iar el stătea la distanță egală între doi dintre ei, astfel încât nu-i puteam vedea fața şi îmbrăcămintea. După 2 minute de stat în prag cu uşa întredeschisă, el se uită brusc la mine iar eu vizibil încurcat: nu-i puteam vedea trăsăturile. Avea fața palidă. Eu fac pe indiferentul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, închid uşa înceeet... fredoneeez... şi după puțin timp încui grăbit uşa. 

Încerc să pun iar CD-ul cu colinde dar tot sacadat merge, apoi DVD-ul îl respinge. Eu, destul de indiferent, pornesc televizorul şi după ce mă uit vreo 10 minute - un sfert de oră la un film, televizorul începe să bruieze. Eu ca prostu' încep să ciocănesc în ecran şi să-l clatin apoi a început să scoată tot felul de sunete ciudate de parcă ar fi primit semnale radio sau ceva. Am schimbat postul dar era la fel peste tot. Destul de neliniştit închid televizorul, mă frec umpic la ochi, şi când dau să mă ridic şi să mă duc să termin de editat videoclipul, văd pe draperiile de la geamul orientat cu fața spre drum, o umbră masivă de vreo 2 metri care arăta ca silueta tipului din stradă. Mă trec nişte fiori groaznici şi măridic repede să trag toate jaluzelele. După ce am lăsat în jos toate jaluzelele de la toate geamurile de la parter, am urcat scările spre dormitor să trag jaluzelele şi la etaj, cu telefonul la ureche să sun părinții. Până ce am ajuns în capătul holului mi-a răspuns căsuța vocală la telefoanele ambilor părinți. Ştiam că nu pot suna bunicii căci doar îi speriam şi ştiam că nu pot să mă ajute. Mi-am sunat unchiul, care a răspuns spre fericirea mea, dar îl auzeam foarte neclar, cu bruiaje şi întreruperi. Am înțeles doar "ceee..?" "sun.." şi "..s-a st.." apoi parcă a intrat o altă voce peste cea a lui, cu un ton grav, pe care o auzeam la fel de slab. Apoi când vocea a mai încetat mi-am auzit mai mai clar unchiul spunând "...aaAAlo!!!" "..ce e cu tine!?!? Eş.. bine? ..dar cine e acolo cu tine??" În momentul în care a spus "cine mai e acolo cu tine" m-am prins că amândoi auzeam vocea aia în fundal şi am înțeles că se petrecea ceva anormal. Nu puteam folosi telefonul. Nici internetul nu se conecta.

Când am deschis uşa camerei mele şi credeam că nu se poate mai rău, geamul era spart. Pe jos erau numai cioburi iar în cameră intrase deja frigul deci incidentul se petrecuse cu ceva timp în urmă (probabil în timp ce mă uitam la film sau încercam să mă conectez). Am tras aproape toate jaluzelele de la etaj când am auzit câinele cum începea să latre şi să se agite la parter. Am coborât scările în fugă când am auzit o uşă trântindu-se la parter. Când eram la jumătatea scărilor s-a luat curentul iar eu am alunecat pe scări şi m-am lovit la mâna dreaptă. Am aprins instinctiv blițul de la telefon, apoi am luat lanterna de pe o noptieră, pe urmă m-am dus în bucătărie şi am luat un cuțit. Câinele schelălăia şi adulmeca cu capul în sus, ca şi cum ar fi fost ceva în aer.

Strada era aproape lipsită de case. Casa vecinilor era destul de aproape, dar era noapte, era frig, şi nu puteai să vezi la 5 metri în față de la atâta ceață. Brusc mi-am dat seama că se auzea un sunet tulburător în toată casa. Simțeam cum transpiram şi îmi bătea inima foarte repede. Aveam adrenalina la maxim. Pentru o clipă nu-mi păsa ce urma să se întâmple; aşa că am strigat cât am putut de tare "AAAAAAA!!!!" M-a făcut să mă simt mai puternic, dar ştiam că îl invoc. Am strigat iar "CE VREI DE LA MINE!" "CE EŞTI?!" dar de data asta mai încet. Începeam să regret. 

Apoi se lăsă linişte. M-am rotit de câteva ori ținând strâns lanterna şi cuțitul. Câinele s-a potolit dintr-o dată... liniștea cea mai profundă s-a lăsat. Când m-am întors spre uşa de la intrare, am văzut silueta prin cele 6 gemulețe ale uşii. Eram uimit de ceea ce vedeam, era imposibil! Nu avea sens WTF! Nu avea trăsături! Nu tu față, nu tu ochi, nu tu gură, NIMIC! Doar o formă a capului, palidă, ca o foaie de hârtie.

Apoi lumina s-a aprins singură şi am auzit frigiderul şi centrala cum începeau să meargă, cuptorul cu microunde s-a auzit şi el, apoi am început să primesc notificări de la telefon, semn că internetul mergea iar. 

Silueta dispăruse, la fel şi sunetul ciudat.

Mă uitam la cățel şi el la mine cu capul într-o parte de parcă ar fi aşteptat să-i explic ce s-a întâmplat. Instant m-am gândit dacă mergea să dau telefon... şi mergea.

Am dat repede telefoane după ajutor iar părinții au fost acasă în 20 de minute (în care totul a mers normal) Le-am explicat tot, iar poliția nu a reuşit să depisteze ce se întâmplase. Singurele urmă erau nişte gheare uriaşe ca de găină, în formă de "V" pe exteriorul casei dar asta nu ne-a ajutat să rezolvăm misterul

De-atunci nu am mai avut de-aface cu aşa ceva, dar mi-a fost de ajuns. Nu am mai rămas singur noaptea...