X570

~ V ~

L-am pus sa vomite...sa isi bage degetele pe gat si sa vomite...nu stiam ce rezultat putea sa dea manevra dar puteam sa sper ca il va ajuta sa nu ajunga la ceva mai grav ca bataile accelerate ale inimii sau privirea dilatata. Mare lucru nu a facut...nu mancase nimic si nu avea decat apa in stomac si a tot spus ca doare daca se forteaza.

Am tras scaunul langa chiuveta si l-am pus sa stea jos. Am adus trusa medicala din masina si am deschis-o in fata lui, scotand o pereche de manusi sterile, o foarfeca, tifon si antiseptic.

"Trebuia sa ma trezesti!" i-am spus bland. I-am desfacut bandajul si am mormait pe sub mustata, nemultumita de ce am vazut. Doua fire de la operatie plesnisera iar altele doua abia se tineau. "Ti-as da una daca as stii ca nu te adorm!"

A zambit slab la mine.

"Ai putea foarte bine sa faci asta! O merit!"

"Nu! O sa te oblig sa te uiti ca sa stii altadata sa nu mai actionezi fara CAP!!!"

"Suna destul de corect!"

"Taci din gura, inconstientule!"

"De cat timp lucrezi in laborator?" a continuat. Pentru moment nu i-am raspuns. Ii curatam operatia si eram atenta sa nu apas foarte tare desi puteam sa jur ca mainile facusera ceva de capul lor caci avusese tendinta sa se retraga...si nu numai o singura data. 

"De 3 ani!" am zis. "De ce?"

"Voiam sa verific daca ai putea fi implicata in jocul celor mari!" M-am oprit cu foarfeca in mana si am mijit ochii. "Nu ma privi asa! Inca te suspectez!"

"Si atunci de ce mi-ai cerut ajutorul? As putea sa fiu capul mafiei din spatele cortinei si tu ai cazut practic in mainile mele!"

"Nu fii atat de defensiva! Era doar o gluma!"

"Domnule Styles permite-mi sa iti spun ca nu stii deloc sa glumesti!"

"Sunt multi care nu inteleg umorul britanic!" a facut o grimasa ca pisica din Alice in Wonderland si m-a infricosat asemanarea izbitoare.

"Nu te flata singur ca nu da deloc bine!" l-am atentionat. I-am bandajat la loc operatia si l-am invitat sa se imbrace ca sa nu raceasca. "Ce stii despre laborator?"

"Nu stiu nimic despre laborator dar stiu ce se intampla in spatele cortinei! Se fac teste pe copiii orfani din Anglia! Li se injecteaza substante si se asteapta de la ei sa prezinte schimbari majore! Unii mor, altii sunt mai putin norocosi ca ei!"

Am clatinat din cap cu vehementa. Laboratorul unde lucram facea cercetare pe tulpinile de virus HIV pentru a gasi un leac si singurii subiecti pe care lucram erau sobolanii. Dar normal ca asta era doar in fata pentru oamenii prea putin inteligenti.

Ii banuiam de multa vreme inca de cand tata a murit si fondurile laboratorului se duceau in cantitati enorme catre unul dintre cele mai mari orfelinate din Anglia. Considerasem ca e doar un alt act caritabil care urmarea traditia familiei Stevenson dar o vizita acolo si am realizat ca banii nu fusesera niciodata folositi in ceva palpabil.

"Ti-am trezit interesul?"

"Cine esti, Harry si de unde stii treburile astea?"

"Credeam ca ti-ai dat seama pana acum! Sunt unul dintre ghinionistii care au picat in mainile mafiei din spatele cortinei!"