X570

~ IV ~

Mi-am dat toata silinta sa fac bine ceea ce imi propusesem desi m-am dovedit a fi din nou un  "wanna be" al tatalui meu. Am facut mizerie murdarind de sange si antiseptic, husele de piele, imprastiind peste tot bucati de tifon si vata, lovindu-mi coatele de fiecare data, rupandu-mi rochia...trezindu-l la un moment dat, primind amenintari neterminate, priviri pline de teama si cateva lacrimi pe obrajii lui.

Suferea...

Cu toate astea produsul finit mi-a placut cum arata. Fin lucrat si cu atentie...cu putin noroc avea sa nu ramana cu nici o cicatrice si cel mai important sa nu se infecteze pana a doua zi. Am pus glontul intr-o punguta si l-am varat in buzunar langa casca.

Am inlemnit amintindu-mi de faptul ca inca aveam casca in buzunar ceea ce insemna ca toti stiau unde eram si erau in drum spre noi. M-am dezbracat de halat si l-am folosit pe post de depozitar pentru mizeria din masina, l-am mototolit dupa care i-am dat foc intr-un cos de gunoi de metal din spatele casei. 

Am fugit apoi in casa, la etaj si mi-am adunat intr-o geanta mai mare cateva schimburi si toti banii in numerar pe care ii aveam lasand in urma tot ce putea fi folosit impotriva noastra, carduri, telefoane mobile, laptop, pager si celelalte gadget-uri. Am incaltat o pereche de balerini si dupa ce am cules-o pe Star -pisicuta mea siameza de 7 luni- din ladita ei, m-am intors la masina. Am aruncat totul in portbagaj, am dat drumul la caldura, la maxim, l-am invelit cu o patura pentru ca hainele lui erau prea murdare ca sa mai poata fii folosite din nou si dupa ce am aruncat o ultima privire in spatele meu am pornit spre casa de la tara. Cu parere de rau pentru ca practic incercam sa imi las in urma viata...

Era o solutie extrema ce faceam pentru ca nu aveam nici cea mai mica idee daca baiatul avea dreptate si stia raspunsurile la intrebarile mele dar cum am invatat de la tatal meu, eram gata sa risc pentru a descoperi adevarul. Daca voiam sa aflu adevarul eram nevoita sa ii ofer cele mai bune conditii...chiar daca asta insemna ca fugeam de singurii oameni pe care ii cunosteam.