X570

~ Flashback ~

Iesisem din camera mea dupa un pahar de apa. Fara papuci ca sa nu fac zgomot. Podeaua era respingator de rece si nu imi flata cu nimic talpile proaspat iesite din patura calda. Asistentele nu se vedeau pe nicaieri asa ca mi-am continuat drumul pe scari pana in holul de la intrare unde stiam ca erau mereu pahare de unica folosinta si o carafa de apa proaspat adusa de la izvor. 

Am cercetat cu atentie imprejurimile si dupa ce am fost sigur ca e totul in ordine am mers drept spre carafa cu apa turnandu-mi cate doua pahare deodata.

"La multi ani tie, Harry pentru majoratul tau nefericit!" am inchinat in cinstea mea cu o ironie debordanta si am dat sa ma intorc in camera cand am fost oprit de doi barbati foarte inalti. Ce eram eu inalt dar ei ma intreceau cu un cap...ba chiar doua in cazul tipului brunet si extrem de urat. M-au prins strans de brate si m-au facut sa "plutesc" pana la usa. "Oh pe bune!? Doar am coborat dupa apa! Sunt sigur ca nu merit nici un fel de osteneala!"

Nu s-au oferit sa imi raspunda. M-au scos in aerul rece de iarna, doar in pijamalele subtiri si fara sosete si m-au tarat pe poteca pana la o dubita neagra.

"Ajutor!" am strigat speriat incercand din rasputeri sa scap din stransoarea lor. Erau prea mari si prea puternici pentru un baiat slab de abia 18 ani ca mine. Eram speriat de ce avea sa urmeze, de ce aveam sa patesc, de persoanele care ma asteptau dincolo de geamurile fumurii ale dubitei. Am strigat din nou dupa ajutor dar nu era nimeni aproape. Un alt strigat si tot ce am mai vazut inaintea mea era pumnul grozav de tare al unuia dintre tipi.

M-am trezit legat de o masa. Intr-o camera luminoasa, inconjurat de un sobor de medici care se fofilau pe langa mine si faceau niste notatii pe niste foi, tabele ce or fi fost alea. Am incercat sa strig dar nu imi puteam misca buzele. Am renuntat la orgoliu si am inceput sa plang gandindu-ma ca ala imi era sfarsitul. Abia facusem 18 ani, singur, in aceeasi camera in care locuisem de mai bine de 12 ani si zaceam acum intins pe masa in asteptarea oricarui cadou mi s-ar fi cuvenit. As fi vrut sa cred ca puteam supravietui dar stiindu-mi sansele puteam sa jur ca aveam sa imi intalnesc creatorul in scurta vreme!