X570

~ VI ~

Aflasem ca era unul dintre subiectii experimentelor facute in laboratorul de cercetare. Un baiat de care ghinionul se tinuse lant inca de la 18 ani. Urmatoarea parte a istorisirii lui tinea de zilele in care si-a descoperit abilitatile dar si temerile care se marisera. Nu stia exact ce i se intamplase pe masa de operatie din acea camera luminoasa dar un lucru ii era extrem de clar: primise in urma experimentului simturi ascutite, agilitate si o pereche de ochi de felina pe care tinuse mortis sa mi-i arate in timp ce pregateam masa...

Abia am tinut tigaia in mana atunci...

"Schimba-i la loc! Oh Doamne!" i-am cerut si a ras de mine cu toate ca o urma de tristete ii traversase chipul. "M-ai speriat..."

"Am zis eu ceva?" m-a intrebat zapacit. Si-a tras in fata farfuria pe care tocmai ii pusesem o jumatate de omleta si putina salata, o furculita si incepu sa infulece bucati mari.

Am clatinat din cap rasufland usurata. Daca chiar il jignisem atunci avea un orgoliu prea mare sa admita asta de fata cu mine...

Am mancat in liniste. Nici unul nu era nerabdator sa se oboseasca sa deschida gura si pentru altceva in afara de mancare care a fost prea putina si s-a terminat prea repede. Sunetul furculitei lui trantite de farfuria goala mi-a dat de inteles ca e gata.

"Multumesc!" a spus politicos. 

"Sa iti fie de bine dragule! Ce faci?" se ridicase de la masa cu vasele in mana. M-am ridicat repede de pe scaun aproape daramandu-l si i le-am luat din mana. "Cand am spus sa stai locului sa stii ca nu ma asteptam sa te ridici si sa faci tumbe..."

"Voiam doar sa te ajut!"

"Multumesc mult dar nu...Mai bine te-ai duce si te-ai schimba de hainele astea...Incep sa puta, sa stii!" I-am facut cu ochiul si un semn scurt spre usa. A mimat "I'm going to kill you bitch" alaturi de un pistol facut din trei degete lungi de la mana dar a plecat ca sa se intoarca cu o grimasa de inteligent si sa imi comunice ca nu are haine.

"Da, normal ca nu ai! De ce ai avea?" am spus doar pentru mine urmandu-l ca un robot ruginit si obosit mental. Ceva mai in fata, fesele bine definite ale domnului Styles se arataui in toata splendoarea lor acoperite doar de niste boxeri negri...negri...pfff...

M-am aplecat sa ii ridic blugii de unde ii lasase si hanoracul de la un metru departare si am trecut pe langa el incercand sa nu ma mai gandesc la trupul baiatului...

Pentru numele Domnului Krista, nu mai e un baiat...e cu cinci ani mai mic ca tine dar nu mai e un baiat...dar nu ai pentru ce sa visezi la el...Zayn trebuie sa vina din calatorie si tu o sa speri ca pana o sa vina el o sa scapi de toate problemele...si o sa fii din nou cu el.

"Inghet!" a strigat Harry rupandu-ma dintre ganduri.

"Da!Da! Vin acum!" Am oftat iesind din casa. Zayn...uitasem complet de el desi cinci ani din viata  nu reusisem sa mi-l scot din cap...si uitasem numai din cauza baiatului cu ochi de felina si cu un mop de bucle ciocolatii care astepta sa fie imbracat.