X570

~ III ~

I-am facut pe plac si am luat cheile in mana. M-am ridicat fara sa ma obosesc sa imi sterg praful de pe genunchi si am trecut pe langa el privindu-l cu ura.

Nu l-a impresionat pentru ca practic mi-a ras in ras terfelind cu incercarea mea prin mizerie. Dar se misca mult mai incet si pana a intrat in masina am avut timp sa incalzesc motorul. Era o masina uriasa potrivita lui, cu caracter puternic si incapatanata.

S-a asezat cu greu in scaun si abia a inchis portiera. Eu am privit drept in fata atenta la cum sa ies din parcare.

"Sa nu crezi ca nu mi-am dat seama!" m-a suprins cateva minute mai tarziu dupa ce eram demult plecati din parcarea laboratorului de cercetare. Renuntase sa mai mascheze ceva la el pentru ca practic ramanea fara energie.

"Ti-ai fortat norocul baiete!"

Razand, mi-a raspuns:

"A fost pentru o cauza buna!"

"Ce cauza e atat de buna incat sa merite sa te stingi usor usor si sa impusti mortal patru paznici?"

"Au fost gloante oarbe! Ceea ce nu pot spune si despre cel care imi da batai de cap!"

"Nu i-ai omorat?"

"Nu vreau sa imi patez mainile cu sangele altora! Ma gandesc la vietile lor nu ca altii..."

Am franat brusc facandu-l sa se miste din scaun. Nu aveam niciunul centura asa ca ne-am lovit de bordul masinii. El a gemut de durere si a inceput sa tuseasca improscand geamul din fata cu sange.

"Ce dracu crezi ca faci?" am tipat la el. A ramas cu capul plecat incercand sa isi stearga buzele de sange.

"Incerc sa supravietuiesc si nu ma ajuti deloc!"

"De ce te-as ajuta sa supravietuiesti?"

"Pentru ca eu sunt raspunsul la intrebarile tale!"

"M-am saturat de jocurile tale nebunesti copile!" Am dat sa cobor din masina dar m-a prins de mana, fara putere de data asta si s-a uitat la mine implorand intelegere.

"Nu vreau sa mor fara sa stiu ca te-am facut sa intelegi ceva!"

"Altadata nu mai intra in afaceri necurate!"

A pufnit si si-a lasat capul pe tetiera respirand adanc. Mi-a lasat mana si a mormait un "Du-te!"

M-am uitat la el bumbacita. Ce raspunsuri putea sa aiba baiatul asta? De ce sa isi riste viata sa intre intr-un laborator? Ce aveam eu sa ii dau? Cu ce l-as fi putut ajuta? Respira atat de rar ca radarul meu de medic s-a activat inainte sa hotarasc sa ma salvez. Am pornit masina si m-am oprit 10 minute mai tarziu in garajul meu. Isi pierduse cunostiinta pe drum ceea ce mi-a permis sa ii iau blestematia de pistol si sa i-o arunc intr-un sac menajer, apoi am adus trusa medicala a   tatalui meu si am transformat masina intr-o masa chirurgicala. Era putin ceea ce aveam dar intentionam sa ma folosesc de orice ca sa ii maresc sansele de supravietuire. Daca era intr-adevar raspunsul la intrebarile mele atunci cu siguranta nu il lasam sa imi scape printre degete.