X570

~ VII ~

"Am nevoie de ajutorul tau Krista pentru ca nu ma pot intoarce singur acolo!" aproape a strigat la mine din capatul scarile care duceau la etaj.

Ii aratasem camera in care avea sa doarma in noaptea aceea si toate bune si frumoase. A stat cuminte pe scaun pana i-am scuturat de praf asternuturile si pana am aerisit camera si pana i-am legat la cablul televizorul. Asta pana s-a hotarat sa ma intrebe daca vreau sa il ajut sa se intoarca sa isi salveze prietenii. Ceea ce nu eram deloc de acord cu asta pentru ca salvarea lor implica moartea prietenilor mei...sau asa zisilor mei prieteni...sau cunostiintelor mele. Si pentru ca nu ii impartaseam crezul si-a iesit din minti si a inceput sa tipe.

Am iesit din camera si am luat-o la fuga pe scari lasandu-l in urma. Evident ca incapatanarea scotea ce era mai bun din el si a venit dupa mine.

"Atunci nu te intoarce acolo! Ramai aici Harry, unde esti in siguranta! Sau fugi! Daca au tras odata in tine nu vor ezita sa o faca a doua oara!" ii puteam auzi respiratia greoaie in spatele meu si talpile mari clampanind pe scari. M-am oprit in loc si m-am intors spre el. 

"Prietenii mei sunt acolo si le-am promis ca o sa aduc ajutor!"

"Si prietenii mei sunt acolo..."

"Nu sunt prietenii tai decat daca nu esti implicata direct in asta si atunci iti inteleg motivele!"

Am pufnit jignita. Am urcat o treapta pana am fost la acelasi nivel cu el sau pe aproape si l-am privit fix in ochi. 

"Spune-mi un singur lucru, unul singur, pentru care sa nu te arunc in mainile lor din nou! Unul singur! Si ar trebui sa te gandesti bine pentru ca m-am saturat pana peste cap de tine si de crizele tale de adolescent!"

A tacut. A tacut si m-a privit pur si simplu de parca nici nu m-ar fi crezut in stare de asta. 

"Ma subestimezi Styles!"

"Nu!" a dat din cap si buclele s-au miscat in ritm cu asta.

"Atunci nu ma mai acuza pe nedrept doar pentru ca lucrez acolo! Nu am nicio legatura cu ei, cu toti nenorocitii care v-au folosit pe post de cobai! Daca as fi stiut as fi fost prima care i-ar fi denuntat!"

"Ai stiut ce se intampla acolo..."

"Am banuit nu am stiu! E o diferenta! Iti multumesc ca ai fost aici si mi-ai confirmat temerile dar mai mult nu pot face pentru tine! M-ai tras fara voia mea in razbunarea asta a ta si te-ai gandit ca o sa fiu pregatita sa mor pentru a-ti salva prietenii! Uite ca nu sunt! Imi pare rau..."

"Te rog! Esti singura care ma poate ajuta!" mi-a cuprins mainile cu ale lui si le-a tinut la piept. Ochii i se umezisera anticipand un raspuns negativ.

Am dat din cap si mi-am retras mainile lasandu-l fara cuvinte. M-am intors la bucatarie si am fost nevoita sa apelez la toata vointa mea sa nu ma urc in masina si sa il las singur.