pot să plâng acum? am voie?
pot să spun că doare?
mă înec ca dracaena-n ploaie,
deși-s departe de-a fi floare.
nu îmi amintesc cum este
atunci când ai în suflet soare;
la mine de mult sunt doar tempeste,
un biet suflet în propria închisoare.
ai vrut să dispari vreodată?
eu da, în fiecare dimineață.
căci mintea-mi veșnic invadată
de negură, și-n inimă am gheață.
