pielea mea caldă și pielea ta rece;
cumva într-un balans perfect.
dar tu nu-mi vii, și tot nu-mi trece
durerea, și mă simt defect.
am căutat printre sicrie
un loc ca să-mi îngrop amarul.
unde să pot, ascuns, a-ți scrie
spre a-mi topi din inimă ghețarul.
pe ritm de tobe se aude
cum strigă cineva, înfrânt,
că ploile nu vin, și-s crunte
ca-n Bratislava, pe pământ.
ți-aș dedica versuri, la infinit,
cumva tot ce ascult duce la tine.
dar știu că acum a ruginit
orice ai fi simțit pentru mine.
îți scriu acum, ca un bilet
în memoria a ce-ar fi putut să fie.
căci fără tine-s incomplet,
și simt cum mor; devin stafie.
comemorări ale viitorului
ce niciodată n-o să vină.
în lipsa vieții, a amorului
îți spun adio, în surdină.
