mă uit la ea prin sticla dintre noi
și parcă văd puterea zvâcnind în ochii ei.
nu mai sunt reci, nu mai sunt goi,
acum a devenit ea centrul galaxiei.
cicatrice, pe corp și-n inimă,
devin dovezile unei învingătoare.
încrederea-i acum e maximă,
și nici trecutul nu mai doare.
mă uit la ea prin sticla dintre noi
și-o lacrimă-mi cade pe piept.
un ultim oftat, mândru, vioi
o admir și-o-ndrum să meargă drept.
ea a-nvățat că viața-i grea,
dar nu s-a dat bătută.
și azi îmi spun, căci eu sunt ea,
că merită să lupți, sută la sută.
