"îmi lipsești"
mereu mi-au plăcut aceste două cuvinte împreună;
parcă este ceva poetic,
ceva cu un înțeles mai puternic, ascuns.
tu îmi lipsești mie;
ești o parte din mine, dar nu ești aici.
am nevoie de tine,
pentru a nu mă pierde in neant.
un simplu poet incomplet fără a sa muză; corect?
nu există creație fără tine, iar eu nu pot fi poet
dacă nu compun; eu nu pot exista fără tine.
și aici nu vorbesc doar de statutul meu ca scriitor,
poet și altele; pur și simplu,
dacă nu te-aș avea lângă mine aș prefera să mor.
cuvinte dure, puternice; așa este.
dar este purul adevăr.
aș prefera să nu mai fiu,
decât să fiu într-o lume în care tu
nu ești aici să mă ții de mână
și să-mi șoptești cum mă iubești,
în noapte, sub clar de lună.
