O Viata Dubla

~2~

A trecu o saptamana fara evenimente prea ciudate. Era iar luni. Ahh, era un cosmar sa ma trezesc dimineata. Pe parcursul saptamanii trecute am aflat ca celelalte fete din grup s-au mutat. Am ramas doar eu, Hanna, Josh si Aby.

Ajung la liceu ca in fiecare dimineata, cu Josh si Hanna. Cam de doua zile ma simt ciudat. Am ameteli constate si ma dor oasele, stomacul si burta foarte rau. Trebuie sa imi fac programare la doctor.

La scoala nu s-a intamplat nimic interesant. Am stat la vesnica noasta masa. Dupa care am mers la mall sa ne luam inghetata si fiecare ne-am dus acasa.

Seara, mama ne striga sa venim la masa. Sar din pat, imi iau papucii in picioare si sunt gata sa ma duc jos. O durere cumplita de oase ma apuca si vederea mi se incetoseaza. Altceva nu mai stiu. Ma trezesc a doua zi. Eram in patul meu. Toby statea langa mine pe scaun si dormea. Ma dau jos din pat dar nu pot sta pe picioare. Ma doare cumplit. Toby ma aude si se trezeste. Sare repede si ma prinde pana sa cad jos. Ma pune usor in pat.

-Ce s-a intamplat? il intreb eu.

-O sa sti cat de curand. Atat iti spun, sa nu te duci la doctor. Nu o sa iti faca nimic. Nu poate sa te ajute. Uite ia din asta in fiecare dimineata si o sa te simti mai bine.

Imi intinde o sticluta si dupa aceea iese din camera. Ce s-a intamplat aseara? Si ce este in sticluta asta? O sa astept mult ca sa primesc raspunsuri.

Imi pun 5 picaturi din solutia de sticluta direct pe limba. Vai, e foarte amar! Ma intorc intr-o parte si adorm la loc.

Dupa cateva ore ma trezesc. Ma simt mai bine nu mai am dureri asa de mari. Il strig pe Toby cat pot eu de tare. Apare speriat in usa.

-Ce ai patit? zice el

-Trebuie sa vorbim.

-Si trebuie sa tipi asa?

-Ce s-a intamplat aseara?

-Ai lesinat. Ai grija ca mama nu stie. Ea stie doar ca ai adormit mai devreme.

-Si Hanna de ce nu a venit sa ma trezeasca?

-Nu am lasat-o, trebuie sa te odihnesti.

-De ce? Si de ce sa nu ma duc la doctor?

-Pentru ca nu ai voie sa te duci, intelege-ma.

-Zi!

-Emma, asculta-ma cu atentie. Nu trebuie sa te sperii. O sa te ajut. Tu nu esti doar o fata. Esti mai mult de atat. Esti metamorf.

-Ce!? Ce inseamna asta ?! Acum chiar m-a speriat. Ce vrea oare sa insemne asta?

-Inseamna ca poti sa devii un animal. Orice animal sau unul singur. Este genetic. Tata era si el metamorf, ca mine, ca tine. De aceea mama nu trebuie sa stie nimic.

Eram atat de speriata incat am inceput sa plang. Toby ma luat in brate. Ce era cu mine? De ce nu am stiut asa ceva despre mine? Nu imi pot imagina cum o sa fie mai departe.

Au trecut alte doua zile. Era joi. Hanna a terminat orele asa ca a trecut pe la mine sa imi spuna ce este pe la scoala. Eu nu am mai fost la scoala. Este a treia zi cand lipsesc.

-Ghici cine a primit azi trandafiri?! zice Hanna cu un entuziasm nemaipomenit.

-Hmm. Greu de ghicit. Aaa. Tu!!

-Da eu! Josh este asa romantic. Cand ai de gand sa te intorci la scoala?

-Nu stiu. Inca nu ma simt prea bine.

-Asta da raceala. Dar totusi arati bine.

-Mersi Hanna. Cred ca ar trebui sa ma duc sa dorm, sunt putin ametita. Ne vedem maine, da?

-Ok, ai grija.