O Viata Dubla

~In lumea de dincolo

Sunt putin ametita. Unde ma aflu? Imi simt gura uscata si incerc sa deschid ochii, atunci am realizat ca eram intinsa pe jos. Ma ridic cu o mare greutate si raman uimita. Eram pe un camp, nimic altceva decat un camp. Imbracata cu hainele mele pline de sange. Ma uit atenta in stanga si in dreapta in speranta ca vad ceva sau pe cineva, dar nimic. Si incep sa merg drept cu ochii in patru dupa pericole.

Mi se pare ca merg de ore intregi dar nu imi dau seama pentru ca totul seamana. Mereu aceleasi flori, aceiasi copacei abia iesiti din pamant, aceleasi balti. Parca as merge in cerc. Simt cum pentru o secunda inima imi bate nebuneste dar se linisteste imediat. Am o stare de neliniste. Nu ma pot concentra. Nu stiu unde sunt si nici cum am ajuns aici.

Merg cam inca un ceas si deodata ma ia ameteala. Cad in genunchi. Ma iau cu ambele maini de cap si simt ca explodez. In fata mea apare ceva transparent si albastru. Deja-vu. Gata stiu unde am mai vazut-o. Ca si prima oara deschide ochii si se uita la mine. Imi zambeste si simt ca ceva este ciudat.

-Buna Emma. Imi spune forma de fum ce incepe sa capete chip. Are o voce masculina atat de familiara si vorbea cu atata afectiune.
-Unde sunt?
-Nu iti face griji. Aici nu te poate rani nimeni si nimic.
Stau cu ochii pe el si vad cum ia o forma destul de familiara.
-Tata?
Am ramas uimita si cu un gol in inima. Deodata el face un pas catre mine cu mainile intinse iar eu din instinct fac un pas in spate.
- Unde sunt? repet eu.
- In lumea de dincolo.
- De ce?
- Pentru ca locul tau este aici langa mine.
- Te-am visat. ii spun eu.
- Stiu. Eu am incercat sa iti spun ce se petrece cu tine.
- In ce limba? Il intreb eu sarcastica.
- Nu conteaza. Iti spun acum ce nu ai inteles atunci. Tu esti regina mortii si a vietii. Numai tu ai puterea sa omori pe cineva fara sa il atingi si dupa aceea sa il readuci la viata. Te-am adus aici doar pentru a te invata cum sa iti exerciti puterea. Dar trebuie sa o facem repede pana corpul tau nu moare.
- Cand ne apucam?
- Acum.

Il iau de mana si simt cum incep sa plutesc. Ma invatat cum pot sa omor imediat. Cat de usor poate fi sa omori fara sa iti patezi mainile de sange. Dar tocmai cand am inceput tsinele reinvierii intervine ceva.
- Trebuie sa pleci acum ! Sa nu te sperii cand te trezesti, fratele tau te va scoate de acolo.
- De ce sa plec? Stai inca nu mai invatat!
- Imi pare rau dulcea mea Emy dar trebuie sa pleci, nu pot risca da te tin aici pentru totdeauna. O sa inveti cum poti veni si pleca fara efort. Dar pana atunci invata singura sa iti controlezi abilitatile.
- Dar...
- Te iubesc draga mea.