O Viata Dubla

~5~

Atunci cand Toby ma trezeste era inca noapte.

-Hai trezeste-te. Incepem antrenamentul.

-Dar este inca noapte! ma plang eu.

-Tocmai daia trebuie sa incepem de acum.

M-am ridicat si l-am urmat departe de tabara noastra. Ajungem intr-o poienita. Atunci el imi pune un arc in mana si ma invata cum sa imi controlez respiratia ca sa pot trage bine la tinta. Am facut asta timp de doua ore, pana ce afara s-a luminat. Dupa ce am reusit sa trag cateva sageti bine, el imi spune ca mereu va trebui sa imi concentrez auzul pe tot ce este in jurul meu. Asa ca ma pun jos pe iarba, imi stapanesc respiratia in asa fel sa nu se mai auda si sunt atenta la tot ce misca in jurul meu. In zece minute aud agomot. Crengute rupte. In fata mea, cam la 30 de metri. Atunci ii spun fratelui meu ce am auzit, iar el mi-a spus doar sa fiu atenta. Asa ca mi-am luat arcul si m-am facut nevazuta printre copaci.

Astept in tacere timp de cinci minute, iar imima mea batea asa de tare. Sunt asa de speriata! Atunci apare incet si el. Era Scot.

-Intoarce-te incet cu mainile sus, ii spun eu din spatele lui, sau o sa trag!

-Se pare ca m-ai auzit. Se inoarce incet si imi zambeste. Ai facut o treaba buna Toby, dar acum este randul meu. Poti pleca.

Toby se indreapta catre tabara, iar eu am ramas cu Scot.

-Te voi invata sa supravietuiesti. Vei invata cum sa iti produci hrana dintr-o padure si cum poti sa iti acorzi singura primul ajutor si chiar cum iti poti face arme sau sa pui capcane. O sa ne petrecem mult timp impreuna azi.

Timp de sase ore am invatat cum pot face un foc de tabara fara sa il aprind cu vreo bricheta sau chibrit, cum pot face sulite, cum imi pot face o atela daca am vreun os rupt sau daca am vreo rana. Dar cel mai important am invatat sa vanez,si cu arcul si cu mainile goale, si sa pun capcane. A fost asa de greu sa pun o capcana, nu cred ca voi mai reusi sa o fac iar.

Ne intoarcem in tabara cu un porc mistret, si zambind il arunc in centrul taberei.

-Tu l-ai prins Emma? ma intreaba Jessy.

-Chiar eu!

-Super. Inveti repede. Eu am reusit sa prind unul abia dupa trei zile de antrenamente.

Ma asez pe sacul meu de dormit, in speranta ca ma pot odihni putin, dar nu a fost asa. Stiles a venit, mi-a intins mana si ma ridicat. L-am urmat intr-o alta parte de padure. Undeva cu foarte multi copaci. De ce trebuia si el sa ma invete ceva? Ahh, cred ca eram rosie la fata. Ma simt bine in preajma lui dar si putin ciudat.

-Pentru ca eu sunt foarte rapid si pot sa ma ascund atat de bine, asta te voi invata si pe tine.

Daca Stiles ma antreneaza inseamna ca va fi usor. Nu cred ca va face sa ma chinui prea mult. Va fi foare la ureche.

-Hai sa facem intrecere. De aici pana la tabara si inapoi. Sa vedem care este mai rapid. Dar nu va fi asa de usor. Inchide ochii si ai incredere in mine.

Asa ca inchid ochii si ma las ghidata de el. Tot ce face este sa ma invarta. M-a invartit de opt ori, dar nu m-a intors in pozitia initiala. Cand am deschis ochii era in fata mea.

-Presupun ca acum nu mai stii pe unde este drumul. Va trebui sa il gasesti singura.

-Nu ma lasa singura, te rog. Mai ametit.

Atunci el ma pupa pe frunte si dispare din fata mea. Cum poate sa faca asta?! M-am lasat purtata de instinct. Am inchis ochii am ascultat bine si am inceput sa alerg cat de bine am putut eu.

Am alergat timp de jumatate de ora, sau cel putin asa cred, si imi pierdusem speranta ca ma indrept spre tabara. Repet lucrul de la inceput. Inchid ochii, trag aer in piept si ascult cu atentie. Si iar am inceput sa alerg. Am gasit tabara! Nemernicii au mutat-o!

Stiles era deja acolo. Statea pe un bustean si manca o bucata de carne din mistretul ce-l vanasem.

-Teai descurcat bine incepatoareo, striga Aby catre mine.

-Multumesc! era mai usor daca nu mutati tabara in alta parte, ii spun eu lui Aby cu un zambet trist. In timp ce ea radea cu lacrimi.

-Cum ai procedat? ma intreaba Toby.

-Am ascultat. Asa cum mai invatat.

-Prinzi repede.

-Multumesc, ii raspund eu sarcastic.

-Nu ai uitat ceva? ma intreaba Stiles.

Ahh, am uitat trebuia sa ma si intorc. Nu am mai stat nicio secunda si am inceput iar sa fug.

-Am ajuns, strig eu. Acum poti sa iesi de oriunde ai fi.

Crezand ca defapt nici nu sa sinchisit sa plece din tabara crezand ca nu ajung asa de repede, ma invart printre copaci.

Am vazut ceva.

Pe un copac era o foaie prinsa cu una din sagetile mele. Scot sageata si incep sa citesc:

"Stiu ca ai ajuns. Acum incepe adevaratul joc. Prima ta misiune.
Vei fugii si te vei ascunde cat de repede poti. Undeva in apropriere este arcul tau, o tolba plina cu capede de sageti cu tranchilizante si un cutit. Descurca-te pana diseara.
P.S. TE VANAM!!! "

O doamne, ce va trebui sa fac? Incep prin a-mi cauta arcul, tolba si cutitul. Le-am gasit in apropriere, iar dupa am incepu sa fug. Am mers vreo 2 km si m-am oprit. Mi-am scos cutitul din buzunar si am inceput sa caut lemn ca sa imi fac cozi pentru sageti. Am apucat sa imi fac doar sase sageti, cand aud o miscare la dreapta mea. Ma uit cu coltul ochiului dar nu vad nimic. In continuate ascut bete pentru sagetile mele, ca paravan ca nu am auzit, dar stau pe faza si sunt atenta la miscarile din jurul meu.

Simt ceva in spatele meu. Ma intorc si trag. O Doamne!! Am tras in Scot!

-Scot esti bine? Scot ma auzi? Esti bine?

Ma apuca plansul si incep si fug. Ajung intr-o poienita si incerc sa ma calmez. Meditez. Ma ridic, imi revin si incep sa caut lucruri ca sa pot face capcane. A durat cam 15 minute sa fac trei capcane. Cred ca m-am descurcat bine in ciuda situatiei.

M-a ascund si astept. Cam in zece minute a inceput cosmarul meu. M-au atacat cu totii. Am inceput sa trag in ei cu arcul si am fugit.

Am scapat.

Se lasa intunericul. Deodata in fata mea zboara o sageata cu o foaie pe ea. Ma duc langa copacul in care s-a infipt sageata si smulg foaia.

"" Antrenamentul se SFARSESTE. Intoarcete la tabara"

Incerc sa imi aduc aminte pe unde am fost si sa ma orientez unde este tabara. Ma las iar ghidata de intuitie si incep sa merg.