O Viata Dubla

~4~

Ma gandeam, sau dormeam, sau cel putin cred ca dorm, stiu doar ca ma gandesc si ca nu mai aud nimic. Oare Aby era si ea un metamorf? Sau era altceva? Mai exista altceva inafara de asta?

-Em, hai.

-Emma, trezeste-te.

Ma trezesc. Atunci cand deschid ochii era inca noapte. Oare cat am mers? Suntem in padure. Vad un foc de tabara si inca trei persoane acolo. Toby imi arunca ruxacul in brate si imi spune sa il urmez. Asa si fac.

Ajungem in mijlocul padurii langa foc si fratele meu imi face prezentarile.

-Atentie! Ea este Emma. Este sora mea si este noua aici. Si ea este metamorf dar nu s-a schimbat pana acum. In serile astea va trebui sa o instruim.

Deci si restul erau metamorfi? Chiar si Aby?

Ma uit mai atenta printre ei si deja vad cunoscuti. Scot si Jessy. Jessy era iubita lui Toby. Iar Scot este iubitul lui Aby.

Ma indrept catre Toby si incep cu zecile mele de intrebari.

-Toti de aici sunt metamorfi?

-Nu. Uite il vezi pe tipu ala?- si arata cu degetu spre un tip inalt cam 1,90 , era de culoare. Sunt putine persoane de culoare in orasul nostru. Nu cred ca este de pe aici, sau poate ca abia s-a mutat. - il cheama Stiles, el este diferit, e fantoma. poate sa treaca prin lucruri asa de usor cum se poate face nevazut dar la fel de repede alearga.

-Atunci Aby ce este?

-De ce nu o intrebi chiar tu?

Au trecut cam trei ore si a inceput sa se lumineze. Intre timp am aflat ca Aby este si ea fantoma iar Scot este un fel de spirit demonic, ceva de genul am inteles eu, si Jessy este metamorf-pantera, adica se putea transforma doar in pantera.Cel mai important am aflat ca fratele meu se putea transforma in orice. Dar cea mai mare intrebare este EU ce sunt?

Ziua a trecut destul de repede. Am fost la un lac, am inotat toti impreuna sau cel putin pe perechi dupa cum am observat. Toby si Jessy au stat langa corturi si saci de dormit toata ziua iar noi ne-am distrat. Stiles era un baiat asa de treaba ca si restu.

Se face seara. Incepe sa se intunece, asa ca ne strangem inapoi langa foc.

-Mai avem o seara pana este marele debut a-l Emmei. spune fratele meu. Maine trebuie sa o antrenam fiecare ca sa fie pregatita. Maine seara vom afla ce este ea. Ce fel de metamorf. Pana atunci, vom merge la vanat.

Vocile de bucurie rasunau in padure iar toti erau asa de entuziasmati. Stiles a ramas cu mine ca sa avem grija de lucruri pana cand toti se vor intoarce. Pana atunci eu am intrat in cortul lui Toby si mi-am cautat hanoracul cel gros si un baton. Am iesit din cort si am auzit ceva nemaipomenit. O voce splendida, vocea lui Stiles. Cand a realizat ca iesisem din cort si ca stau si ma holbez la el, a intors capul si a inceput sa rada.

-Dar ce este asa amuzant?

-Tu cu gura cascata. imi raspunse el sarcastic

-Ai o voce asa frumoasa.. asta este un alt talent de fantoma sau?

-Nu, nu are nicio legatura. Se ridica si vine catre mine. Avea un zambet asa de frumos. Isi ridica mainile si le duce dupa gatul meu. O Doamne! Cred ca o sa lesin. Atunci el imi trage gluga pe cap.

-Ai grija sa nu racesti.

O Doamne. Ce este sentimentul asta? Parca as avea fluturi in stomac.Zi-mi te rog ca nu am rosit!

Ma asez pe unul din busteni iar Stiles se duce dupa lemne.

Nu trec nici zece minute iar el se intoarce cu un brat plin de lemne. Arunca cateva lemne pe foc si se aseaza langa mine. Am stat vreo cinci minute in tacere, dupa care el s-a apucat de fredonat. Era melodia mea preferata Him - Join me. Imediat m-am alaturat lui la cantat. Dupa ce am cantat melodia de doua ori fara pauza, el incepe sa rada.

-De ce ai ramas cu gura cascata cand mai auzit mai devreme cantand? Tu nu te auzi pe tine?

-Adica?

-Adica ai o voce asa frumoasa dar si mai frumoasa atunci cand canti.

-Crezi...crezi asta? spun eu putin balbait de emotii.

-Nu cred. Sunt sigur.

M-am bucurat asa de tare sa aud asta incat am sarit spre el sa il iau in brate si amandoi am cazut dupa bustean. Stateam amandoi trantiti pe iarba si am ras in continuu pana ce ochii ni s-au intalnit. Atunci amandoi am incetat din ras si ne priveam seriosi in ochi. Am fost ispitita sa il sarut. M-am ridicat si mi-am cerut scuze.

Cam peste doua ore, s-a ridicat si a plecat. Dar s-a intors in 10 minute inapoi si nu arata prea bine. Arata nervos. Vine in fata mea si ma ia de o mana si ma trage in sus. Ma ia in brate si ma saruta. Are niste buze asa de fine si de calde. Ahh. Imi da drumu si se uita in ochii mei:

-Eu nu imi cer scuze. Si iar imi zambeste.