O Viata Dubla

~8~

E luni. M-am intors la scoala si am inceput sa imi iau lectiile pierdute. Hanna era incantata ca in sfarsit m-am intors de la "bunici". De cand ne-am intors, adica de doua zile, Toby a plecat iar cu "afaceri". A fost o zi mult prea plictisitoare si dupa ore m-am intors direct acasa.

Seara Stiles imi trimite un mesaj ca trebuie sa ne vedem urgent la Aby acasa. Asa ca ma imbrac sport, ies pe geamul din camera mea si incep sa alerg spre casa lui Aby.

Nu era foarte departe. Doar la cateva strazi distanta, cam in zece minute ar trebui sa ajung daca nu obosesc prea repede.

Am ajuns la ultima intersectie, adica cam la vreo 7 case de Aby si vad o fetita care plange pe marginea trotuarului.

-Hei pustoaico. De ce plangi?

Dar in loc de un raspuns am primit o lovitura zdravana in spate. Am cazut. Nu mai stiu nimic.

Cand ma trezesc eram foarte ametita, dar in schimb eram legata. Eram legata de un gard de sarma. Am intrat in panica si am inceput sa strig.

-Heei. Heei. Ma aude cineva?! Ajutor!

-Stai linistita "pustoaico" nu te aude nimeni aici. Vocea se auzea din spatele meu. Nu o cunosteam. Era o voce feminina si putin nazala. Se auzeau pasi de tocuri umbland in spatele meu pana in cele din urma cand au inceput sa vina din ce in ce mai aproape de mine.

-Tu esti Emma, nu? Faimoasa Emma despre care toti au auzit, dar nimeni nu stie ce esti.

-Cine esti si ce caut aici?! tip eu catre ea.

-Stiai ca Batranii cred ca tu ai putea fi cel mai puternic supranatural. Asa ca trebuie sa prevenim asta.

-Sa previi ce? Nici macar nu stiu ce sunt. Nici macar nu m-am transformat! Dar vorbeam singura pentru ca ea imi intorsese spatele si a iesit din camera.

Am stat acolo mult timp. Cred ca a trecut o saptamana. In fiecare dupa amiaza un baietel mic cam de noua-zece ani venea si imi dadea apa si cate doua-trei felii de paine. "Ea" nu a mai venit in timpul asta. Nu mai imi simteam nici macar o parte din corp. Simteam doar durere. Multe durere.

In seara aia a venit ea. Dar nu cred ca a venit cu ganduri bune. Vroia informatii despre supranaturali. Vroia sa stiue cine este si ce anume este. Nu cred ca ea era ceva. Cred ca era un vanator sau ceva de genu.

-Chiar nu vrei sa iti torni micii prieteni?

-Nici daca ma omori nu o sa iti spun nimic jigodie ! Iar pentru asta mi-am luat cateva lovituri de bici zdravene.

In acea seara am fost batuta cu biciul si electrocutata asa de rau incat mi-am pierdut cunostinta. Nu stiu cat timp mi-a luat sa ma trezesc dar m-am trezit de data asta m-am trezit la mine in pat. O doamne! Asta a fost doar un vis? Ce fel de vis a fost asta? Incerc sa ma ridic dar nu pot. Nu a putere asupra corpului meu, asa ca incep sa tip, dar in loc de un tipat zdravan, din gatul meu a iesit doar un mormait. Ma uit in jurul meu si atunci l-am vazut. Era Stiles. Statea langa mine in pat, tinandu-ma in brate.

-Hei frumoaso. Incearca sa te odihnesti putin. O sa te simti mai bine cand te trezesti. Atunci el ma saruta apasat pe frunte iar eu mi-am inchis ochii si am adormit.

Cand ma trezesc era seara. Ma ridic incet pe marginea patului si simt usturimi ingrozitoare pe tot corpul, ma uit in jurul meu. Nu era nimeni. Imi ridic tricoul meu plin de sange si ma duc in fata oglinzii. O Doamne ce ingrozitor! Tot corpul meu era plin de liniute mici de arsura si linii foarte lungi pline de sange si pansate de la bici. Incep sa plang dar incerc sa ma abtin cat pot de tare. Imi pun tricoul pe mibe si ma duc in camera fratelui meu. Cand deschid usa camerei ii vad pe Stiles, Toby, Aby, Scot si Jessie. Nici nu apuc sa intru in camera ca Jessie ma impinge usor afara si imi spune sa mergem la mine in camera.

-Trebuie sa faci o baie urgent. Mirosi urat de la amestecul de plante. Hai dezbraca-te.

Imi dau iar tricoul jos si pantalonii iar Jessie intre timp a dat drumu la apa in cada si dupa a venit sa imi dea jos bandajele murdare.

-Ce s-a intampat? O intreb eu.

-Ai fost rapita de vanatori. Dar acum este bine.

-Mi-au zis ca sunt cel mai puternic paranormal. Atunci cand am spus asta Jessie facut o grimasa si s-a grabit sa plece din camera.

-Cheama-l repede pe Stiles! Strig eu dupa ea.

Stiles apare in tocul usii uitandu-se in jos dar nu la mine.

-Ma ajuti? Il intreb eu.

Iar el vine si de aseaza incet in genunchi langa cada, ia un burete de baie si imi spala incet ranile. Arata atat de ingrijorat. Poate ca nu trebuia sa il chem. Ii simt durerea atunci cand ma priveste.

Am stat cam jumatate de ora in cada si a venit momentul sa ies. Ma ridic incet cu ajutorul lui Stiles si pe mine nu imi pun decat lenjerie intima si un halat. Ma intind pe spate in pat iar Stiles se pune langa mine. Ma saruta incet dar pasional in timp ce mainile lui se plimbau foarte fin pe deasupra halatului si pe picioare. Imi simteam foarte ciudat corpul, simteam o adiere racoroasa si o excitare puternica in pantece. Stiles ma trage incet spre el si ma atinge usor in zonele sensibile si cum eu nu mai puteam de nerabdare, incet, incet am ajuns deasupra lui. I-am dat tricoul jos, dupa care pantalonii si a inceput actiunea. A fost atat de salbatic si totodata atat de linistit si atat de pasional, incat dupa vreo cateva zeci de minute am cazut obosita langa el. Ma simteam bine. Stateam cu capul pe umarul lui, iar el imi mangaia usor pielea.

-Pielea ta! Zice el si se ridica in capul oaselor.

-Ce e cu pielea mea?

-Dute la oglinda.

M-am ridicat si m-am pus in fata oglinzii. Aveam doar niste cicatrici. Nu mai aveam nici urma de rana deschisa. Nu stiu cum s-a intamplat asta. Imi iau o pereche de pantaloni scurti si o bustiera ma duc fericita langa Stiles.

-Te iubesc! Si il sarut apasat pe buze iar apoi alerg fericita spre camera lui Toby.