O Viata Dubla

~9~

Intru in camera lui Toby fericita, si dintro data zambetul meu dispare. In camera era tanara profesoara din liceu pe care nu stiu cum o cheama.

-Toby uite. Zic eu. Uita-te la piele.

-Ti-au trecut. Zice el punand mana pe cicatricile mele. Ce ai facut?

-Nu stiu.

-S-a vindecat singura. Este una din abilitatile ei. Spune profesoara. Eu sunt Anna.

-Eu sunt...

-Stiu cine esti. Spune ea intrerupandu-ma pe mine. Dute si imbraca-te, avem treaba.

Ma intorc in camera unde Stiles inca statea dezbracat in pat. Ma pun peste el si il sarut apasat pe buze.

-Ce e Anna?

-Este demon ca Scot.

-Si cu ce se ocupa ea?

-In viata de zi cu zi este profesoara in liceul tau iar in viata de paranormal este o ucigasa cu sange rece.

-Trebuie sa ma imbrac. Ea are treaba cu mine.

Nu ma bucurat sa aud asta pentru ca acum nu stiu ce vrea acum de la mine. Dar ma duc si imi iau ultima pereche de pantaloni elastici, un tricou mai lunguț si adidasi sport in picioare. Pana sa ma imbrac de tot, Anna intra in camera si imi spune sa cobor chiar acum ca ma asteapta in masina. Sar repede in pat ca sa il imbratisez pe Stiles si dupa sar peste el si ma duc jos la masina.

Acolo ma astepta doar Anna.

-Unde sunt restu?

-Sa-u dus sa se antreneze.

-Si noi unde mergem?

-Sa te antrenez.

Ma urc in masina si mergem la marginea orasului intr-un depozit. Intram si acolo se aflau niste saci de box, manechine de antrenamente si multe alte masinarii speciale.

-Sa incepem cu garda.

M-a invatat cum sa tin garda dar nu intr-un mod prietenos ci intr-un mod dureros pentru ca lovea cu putere. Ma pus in fata unui sac de box si mi-a dat niste manusi subtiri de piele pentru box si ma lasat sa dau cateva lovituri. Dupa vreo zece minute ma cheama in ringul improvizat ca sa ma invete cum sa lupt. Am inceput doar cu ideea de a da cativa pumni in zonele fatale cu mainile goale si am continuat cu lovituri de cutit (nu unul adevarat) tot in zonele fatale unde necesita doar o lovitura. Am facut antrenamente cam cinci-sase ore continuu.

-Esti pregatita. Imi spune ea. Hai sa plecam. Avem treaba.

Mergem la masina si a condus inapoi acasa.

-Dute si ia-ti ruxacul.

Ma dau jos din masina si ma duc catre intrarea din fata. Atunci cand intru simt un miros puternic de sange. Venele au inceput sa mi se umfle. Fac cativa pasi si imi cade cerul in cap. Incep sa tip. Anna apare imediat in spatele meu si ma trage afara. Ma pune in masina si ma incuie acolo. Isi scoate telefonul si o aud zicand:

-Am o veste proasta. Nu ea este bine, dar in schimb mama ta nu este. Ok. Bine, te astept.

Doua masini apar in fata casei cam in zece minute si erau ei. Toti. Familia mea. Toby intra in casa lovind usa si incepe sa tipe. Stiles vine si urca in masina cu mine si ma tine in brate.

Toby iese din casa nervos.

-Urcati acum in masina, urmati-ma si pregatitiva de razboi!!

S-au urcat toti in masini si am plecat la drum. Ajungem la marginea orasului de langa noi la un alt depozit si oprim acolo. Coboram toti din masini si Anna ne cheama la portbagajul ei. Acolo era plin de tot felul de sabii, cutite si pumnale de mai multe marimi si forme.

-Cine crede ca nu are aparare sa vina sa isi ia de aici arme. Zice Anna.

Asa ca ma duc acolo si imi aleg o sabie de marime mica adica cat jumatate de brat, doua pumnale, doua cutite si doua suporturi de citite, unu de glezna si unul de picior. Ma echipez si ii astept pe restul. Au mai luat arme doar Aby si Anna.

-Un singur lucru trebuie sa faceti. Ucideti tot ce vedeti dar pe Marie mi-o lasati mie!

-Cine este Marie ? Il intreb pe Stiles.

-Uite.

Imi arata o poza pe telefon si o retin.

Intram.

Dezastrul s-a declansat din clipa in care am intrat. Am dat in stanga si in dreapta pumni si am taiat tot ce am apucat eram plina de sange. Dar nu de sangele meu. Am ajuns intr-un subsol singura si eram pregatita de orice obstacol. Merg incet, cu sabia in mana, pe langa perete si intru intr-o camera prost luminata. Ma uit atenta in jurul meu dar nu se vede prea multe. Deodata simt o caldura dureroasa putin mai jos de umarul stang. Pun mana. Era o sageata plina de sange. Cad jos, costienta. In scurt timp Stiles ma gaseste.

-O sa fii bine. Promit o sa fii bine. Ii daduse lacrimile. Nu o sa te las. Nu acum. Stai cu mine.

Inchid ochii involuntar si deodata ma simt mai bine. Deschid ochii si ma ridic. Stiles statea in fata mea cu ochii plini de lacrimi si durere.

-Uite, sunt bine. Nu mai plange.

-Defapt nu esti. Spune el inecat intro mare de sughituri. Uitate in spatele tau.

Atunci ma intorc si ma vad pe mine jos intr-o balta de sange si cu o sageata rupta langa mine. Eram moarta. Eram nervoasa. Am iesit alergand in timp ce Stiles in spatele meu ma striga si ma duc in sus. Pe scari erau cativa lupi, baieti si ursi. I-am omorat pe toti. Le-am bagat mana in piept si le-am smuls inimile. Tuturor! Ajung intro camera de la etajul doi unde era Toby si Marie. Nu am suportat si am sarit pe ea. I-am smuls mainile, picioarele, capul si in cele din urma i-am smuls inima. Nu a mai ramas nimic din ea. Toby ramasese nemiscat in mijlocul camerei uitanduse la bucatile de carne aruncate pretutindeni.

-Imi pare rau, ii spun eu. Uitate la mine.

Dar el nu ma vedea.

-Uitate la minee, te rog uitate la mine. Toby uitate in ochii mei.

Stiles apare in tocul usii inca cu lacrimi in ochi.

-Imi pare rau Toby.

-Ce s-a intamplat? Unde e?

-In fata ta, plange si striga la tine. Imi pare rau. Am ajuns prea tarziu la ea.

-Nu! Nu se poate asa ceva. Alerg dupa Toby inapoi in locul in care a ramas corpul meu si ma uit cu durere la el cum incearca sa ma reinvie. Intre timp toti au venit in camera iar eu ma duc la Aby si o iau in brate plangand.

-De ce numai tu si Scot ma vedeti?

-Pentru ca noi suntem fantome. Daia.

-Vreau inapoi.

-Imi pare rau scumpo. Este timpul sa pleci.

-Stiles te rog ai grija de Toby. Nu il lasa singur. Te iubesc. Aby te rog ai grija de baieti. Nu ii lasa singuri. Fii cu ochii pe ei. Ai grija sa nu pateasca nimic. Si zile ca ii iubesc. Ce trebuie sa fac acum?

-Inchide ochii, te voi trimite dincolo.

-Unde dincolo.

-Acolo unde este bine. Ai grija de tine imi spune ea.

Inchid ochii si simt cum plec.