O Viata Dubla

~6~

In tabara ma asteapta Stiles. Cand ma vede imi zambeste si se ridica dupa bustean.

-Presupun ca restul dorm acum. imi spune el cu un zambet sarcastic.

-Ce v-a apucat sa ma atacati? Era necesara treaba asta?

-Da. trebuie sa iti testam abilitatile si reflexele. Te-ai descurcat bine daca te-ai intors deja si fara nicio zgarietura.

-Poate nu am zgarieturi dar sunt speriata de moarte! aproape ca am tipat la el.

Vine spre mine si ma ia in brate. Il imbratisez si eu. Aveam nevoie de asta.

-Presupun ca ti-e foame. Hai sa mancam. imi spune el.

Ma pun pe sacul meu de dormit cu o farfurie de plastic plina de carne de mistret si incep sa mananc pana apar toti ceilalti.

Nu am reusit sa mananc decat doua bucatele de carne si o durere crunta de coaste apare. Iar apoi cad la pamant.

-Esti bine? ma intreaba Stiles.

-NU! Adu-mi ruxacul repede!

Imi aduce ruxacul iar eu caut sticluta de la Toby. Rotesc capacul si deschid gura pentru a-mi lua calmantele. Dar nu mai aveam. Sticluta era goala. Am inceput sa tip de durere, iar imediat a aparut Toby si m-a ridicat. A inceput sa alerge cu mine in brate pana ce am ajuns la lac.

Ma pune incet jos.

-Aby adu repede o patura si amestecul de plante! O sa avem nevoie de ele. Scot, dute dupa lemne de foc. striga fratele meu.

Stateam intinsa pe jos. Aveam dureri groaznice de parca m-i s-ar rupe toate oasele. Este ingrozitor!

Tipam asa de tare. Nu mai suportam. Cu toata durerea mea, ma ridic si incep sa alerg atat de repede incat nu vedeam nici unde calc. Ma impiedic, dar nu cad.

Respiratia mi sa oprit, inima imi batea asa de repede, iar eu levitam deasupra pamantului. INCEPE! Transformarea mea incepe.

Acum nu mai simteam durere. Simteam placere. Si atunci cad pe pamant.

Aud voci care alergau spre mine:

-Stiles, a luat picaturi? striga Toby

-Nu nu a luat. Am aruncat tot ce era in sticluta pana la ultima picatura.

-Atunci de ce nu s-a transformat?

-Nu stiu!

-Baieti nu o miscati! Poate ca dureaza mai mult. spune Aby.

Toby statea langa mine si imi stergea transpiratia de pe frunte cu un prosop. Eram pe sacul meu de dormit. Deschid ochii si ma uit la el.

-Cum te simti micuto? ma intreaba el

-Ma doare, nu am aer, imi este cald.

-O sa iti revii cat de curand. Incearca sa dormi.

-Ce sa intamplat azinoapte? De ce nu imi aduc aminte? M-am transformat?

-Nu Em. Nu te-ai transformat. Incearca sa dormi.

Am inchis ochii si am adormit imediat.

Cineva ma tinea in brate. Sunt intr-un cort. Deschid ochii si intorc capul. Era Stiles. A dormit langa mine tot acest timp. Ma intorc cu fata spre el si il privesc cum doarme. Este asa de frumos! Chiar si atunci cand doarme. Am stat asa cam o ora, dupa care dechide si el ochii. Ii zambesc.

-De cat timp esti treaza?

-Cam de o ora, ii raspund eu.

-De ce nu m-ai trezit?

-Pentru ca esti asa de dragut atunci cand dormi.

Se intinde cu jumatate de corp peste mine, ma priveste in ochi si ma saruta. Parca visam.

-Cum te mai simti? ma intreaba el.

-Inca ma dor coastele. Dar totusi de ce nu m-am transformat aseara?

-Nu stim. Nimeni nu stie. Trebuia sa te transformi in prima seara cand ti-sa facut rau. Amestecul de plante a intarziat transformarea. Dar nu l-ai mai luat de o saptamana jumate. Trebuia sa se duca efectul deja.

-In seara asta o sa fie lafel?

-Sa speram ca nu.

Iesim din cort atunci cand restul se intorceau de la vanatoare. Toby ma priveste in ochi si ma ia in brate.

-Hey Em, striga Jessy, cum te simti?

-Inca ma mai dor putin oasele dar sunt bine.

Ma uit bucuroasa catre Toby, iar el ma trage de mana cam la 30 de metri de tabara.

-Ce este? ma intreaba el.

-Am levitat! spun eu cu zambetul pana la urechi.

-Cum adica ai levitat?

-Aseara. Dupa ce am inceput sa fug. Am alergat repede, m-am impiedicat si in loc sa cad am levitat. Dupa aceea am cazut.

Toby nu se astepta la asta. Cred ca este o chestie noua chiar si pentru el.

-Hai sa ne intoarcem. Am prins o caprioara. Este delicioasa.

Si ne indreptam spre mica noastra tabara.