Carte needitată. Prezintă greșeli gramaticale, replici stânjenitoare, scene de toată jena, așadar citiți pe propia răspundere. Să nu ziceți că nu v-am avertizat. :)))
Dacă te trezești din coma care aproape te împinge la granița ce desparte viața de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Maira, te poți grăbi dracu' odată? începe Axel să urle la mine. Ok, îl înțeleg, este nerăbdător, dar la naiba, sunt fată! Nu mă pot pregăti în douăzeci de minute.
— Încă puțin, Axel! îi răspund calm, deși, ar merita să mă răstesc și eu la el.
Îmi trec din nou peria prin păr de câteva ori, asigurându-mă că este perfect aranjat. Mi-am îndreptat părul, căci mă enervează să-l văd de fiecare dată ondulat. M-am îmbrăcat cu o rochie mov, strânsă în partea de sus, care coboară în mici valuri de la talie în jos, creând un contrast frumos. În picioare am niște sandale joase, negre. Nu sunt adepta tocurilor, mă omoară cu zile! Pentru mine tocurile sunt un aparat de tortură. Dacă vreodată vrei să-mi faci rău, obligă-mă să încalț tocuri. În legătură cu machiajul nu am exagerat, decât puțin rimel și tuș. Sunt de părere că orice femeie este mult mai frumoasă fără machiaj, naturalețea trebuie apreciată mai mult. În ziua de azi vezi numai fețe tencuite oriunde arunci privirea. La un moment dat te saturi să vezi toate nuanțele de ruj stridente și fardurile țipătoare cu care se aranjează unele fete. Să nu mai spun și de cele care exagerează cu conturul buzelor, cum obișnuite Markus să le numească, rațele. În primă fază i-am spus că exagerează, dar am greșit. Markus avea dreptate, pe bună dreptate le numește rațe.
— Ai de gând să mă faci să întârzii la propriul majorat, nebuno? îi aud din nou glasul, urmat de câteva bătăi puternice în ușă.
Îmi continui propria analizare în oglindă, ignorând glasul lui. Toată harababura asta este din cauza majoratului lui, pe care și-l sărbătorește în seara asta. Este ceva restrâns, doar grupul nostru de prieteni și încă câțiva puștani de prin liceu. Nu ar fi trebuit să mă împopoțonez așa, dar hei, odată e majoratul celui mai bun prieten al tău, așa-i? Îmi trec rapid palmele peste rochie, aranjând-o frumos, îmi dau părul pe spate, mă mai uit odată în oglindă și sunt gata. Îmi iau geanta de pe pat, îmi îndes în ea telefonul, țigările, bricheta, portofelul și cheile de la casă, știind că o să petrec ceva timp pe la Axel. Nu știu la ce-mi va folosi portofelul, dar este mai bine să fi pregătit decât să fi luat prin surprindere.
Pun mâna pe clanța ușii și o deschid. În fața mea, stă proptit Axel, cu o figură de te lasă fără cuvinte. Se încruntă la mine, stând cu mâinile în buzunare și cu umărul stâng se sprijină de tocul ușii. Îmi așez geanta mai bine pe umăr și îmi iau puțin timp să-l analizez. Poartă o pereche de blugi negri cu câteva tente de gri, pe ici pe colo, are un tricou negru, simplu. Părul îl are răvășit în toate direcțiile, oferindu-i un aer golănesc. La gât poartă un lanț lung, metalic, pe care a atașat pandantivul pe care i l-am oferit cadou în dimineața asta. Pandantivul întruchipează numele lui, scris în stil gotic. Am ales să-i ofer cadou asta, deoarece știu că este mândru de numele lui până peste cap și din cauza că iubește orice scris în format gotic. Mă uit rapid și la adidașii lui, poartă o pereche de adidași în culoare curcubeului, culorile fiind neon. Adidașii sunt pata de culoare în toată ținuta asta de priveghi pe care o poartă.
