Carte needitată. Prezintă greșeli gramaticale, replici stânjenitoare, scene de toată jena, așadar citiți pe propia răspundere. Să nu ziceți că nu v-am avertizat. :)))
Dacă te trezești din coma care aproape te împinge la granița ce desparte viața de...
Curajul nu constă în faptele nebunești pe care le faci, ci în speranța pe care o păstrezi vie în sufletul tău atunci când totul se prăbușește în fața ochilor tăi.
🥀
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În dimineața care a urmat după mica noastră reuniune, am strâns toată mizeria pe care am făcut-o la lac și i-am condus pe prietenii noștri. Am fost la casa fiecăruia, pentru a-și lua bagajele. Ce-i drept, au fost mult mai puține decât mă așteptam să fie. Însă dat fiind faptul că New York este aproape de Brooklyn, se pot întoarce oricând acasă pentru mai multe haine, eventual.
Despărțirea a fost una... tristă-veselă. Sunt extrem de mândră de ei. Până peste limite. Mă bucur enorm de mult pentru că au făcut și pasul ăsta. Au mai adăugat o cărămidă spre traseul lor în viață, ceea ce este de apreciat. Nu mulți dintre adulții în devenire au curajul de a-și lăsa familia în spate, pornind spre viața pe cont propriu. Care îți oferă libertatea necesară pentru a lua singur propriile decizii, însă, totodată, îți îngreunează umerii cu grija și atenția pe care trebuie să o ai cu tine la tot pasul. Viața de adult este copleșitoare, grea, înfricoșătoare de multe ori. Copii fiind, ne dorim să creștem și să pornim pe propriul drum. Suntem nerăbdători să pășim în universul adulților. Însă, cu cât te apropii mai mult, cu atât îți dai seama că s-ar putea să nu fie atât de ușor și de plăcut precum ai crezut inițial. Odată cu libertatea și liberul arbitru, intervin grijile zilnice. Ceea ce, de nenumărate ori, aduce panică și zile grele. Când te vei trezi nu va mai fi mama lângă tine să te întrebe dacă ai nevoie de ceva. Nu va mai fi acolo să-ți pregătească o cană de ceai sau o supă fierbinte atunci când nu te simți bine. Vei fi nevoit să dai piept în piept singur-singurel cu viața, care nu-i tocmai în atâtea nuanțe de roz.
Gândindu-mă acum la toate astea, întrebările nu ezită să-mi acapareze mintea. Aș fi reușit să mă descurc singură într-un oraș străin? Singură cuc, fără vreun pic de cunoștință asupra Londrei, sau măcar a cetățenilor? Înconjurată de fețe necunoscute mie, de caractere diferite față de cele cu care sunt obișnuită? Fără Axel? Fără Dante...
Familia are, întotdeauna, un loc sacru în viața fiecăruia dintre noi. Fie ea bună sau rea, este familia ta. Sunt oamenii care-au contribuit la caracterul tău, educația ta.
Probabil unii dintre voi vă simțiți familia străină, îndepărtată. Este posibil să simți că oamenii cu care odată luai masa, vorbeai, râdeai, se transformă în străini. Tot ceea ce odată vă aducea aproape, acum nu face nimic altceva, în afară să vă îndepărteze. Să adâncească și mai tare prăpastia, golul format între voi. Însă nu sunteți singuri. Nu trebuie să duceți lupta de unii singuri. Nu trebuie să vă închideți în voi, să îndepărtați toți apropriații. Căci, sunt sigură că acolo, undeva, aveți pe cineva care vă iubește. Indiferent că-ți este prieten, iubit, sau orice altceva. Cereți ajutorul. Întotdeauna. Nu este rușinos să ai nevoie de ajutor. Fiecare dintre noi, la un moment dat, avem nevoie de niște mâini care să ne strângă în brațe și de o voce care să ne șoptească că totul va fi bine.
