Carte needitată. Prezintă greșeli gramaticale, replici stânjenitoare, scene de toată jena, așadar citiți pe propia răspundere. Să nu ziceți că nu v-am avertizat. :)))
Dacă te trezești din coma care aproape te împinge la granița ce desparte viața de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am intrat în căcat mai mult decât am putut să îmi dau seama. Lucrurile au degenerat incredibil de mult, numai și numai din vina mea. În momentul de față îmi sunt confirmate bănuielile. Moartea prietenilor mei nu a fost un accident. Eram sigur de asta și înainte, doar că mă răzgândeam întruna. Orice s-a întâmplat, a fost atât de grav, încât Markus nu a mai luat în seamă viteza cu care se deplasa și Kaden nu l-a oprit. Mă sperie gândul ăsta. Ce s-a putut întâmpla? Ce au auzit sau ce au văzut cei doi? Știu sigur că veneau spre noi, pentru a ne spune.
Acum, scrisoarea asta blestemată m-a înfundat în mii și mii de gânduri. Gânduri cărora nu le pot da de cap oricât de mult aș vrea asta. Destinatarul ei îmi cere ceva ce nu pot face. Îmi cere să o las pe Maira să plece, pentru binele ei. Îmi cere să renunț la ea. Nu o să pot face asta vreodată. Nu pot să o alung de lângă mine de bună voie, nu pot să mă descotorosesc de ea. Deși, ar trebui, ca nu cumva să pățească ceva. Dacă ar păți ceva din cauza mea, iar eu aș fi putut evita asta, nu mi-aș ierta-o vreodată.
Prefer să știu că mă disprețuiește, undeva departe de mine, decât să o știu în pământ. Nu aș suporta una ca asta, niciodată.
Nu știu cine e nenorocitul care a trimis scrisoarea aia tâmpită. M-a amenințat direct, a avut tupeul să o facă, dar nu a avut tupeul să și spună cine e. Nu mă ajută cu nimic inițialele cu care s-a semnat. Sunt sute de variante, iar eu nu am timp să le analizez pe toate. Timpul în momentul de față îmi este cel mai mare dușman. Cumva, munca îmi este mai ușurată deoarece a recunoscut că o cunoaște pe Maira, și implicit o și place. Fierb pe dinăuntru. Nu cred că am fost vreodată mai scos din sărite decât sunt acum. Nu știu pe ce drum să o apuc. Sunt capabil să fac diferența dintre ceea ce vreau și ceea ce trebuie făcut.
Doar că ceea ce vreau este exclus pentru mine.
Și ceea ce trebuie mă va termina.
Cum o dai e exact același lucru. Nicio variantă nu este favorabilă pentru mine. Nenorocitul a știut unde să lovească. Și-a jucat cartea atât de bine încât următoarea mea mutare îmi este defavorabilă. Orice aș face, voi pierde.
Am încercat să îmi păstrez cumpătul în timpul înmormântării, din respect pentru prietenii mei. Dar acum, doua zile mai târziu, simt că o să cedez. Într-un an de zile mi-am pierdut mama, prietenii și acum sunt pe punctul să pierd singura persoană care reușește să mă țină pe linia de plutire, să mă păstreze încă uman. Sunt sigur că dacă renunț la ea, renunț la tot ceea ce înseamnă umanitate. În lumea din care fac partea asta se cataloghează drept calitate. Eu nu o să o numesc vreodată așa. Tocmai din cauza asta am și fost pus în multe situații care au reușit să mă dezarmeze. Sunt mult prea slab pentru asta. Dacă o voi pierde voi deveni ceea ce vor cu toții. Un monstru. Voi deveni, în sfârșit demn de statutul pe care îl am. Dar se merită, oare?
Imediat după înmormântare am trimis-o pe Maira la Efe. Vreau să o știu cât mai departe de mine. Astfel o să pot lua o decizie bună pentru ea. Dacă ar fi lângă mine aș alege să fiu egoist și să o țin în continuare lângă mine. Dacă las egoismul la o parte, o voi îndepărta. Cu cât este mai departe de mine, cu atât mai bine pentru ea. O să mă urască, dar cel puțin va fi în siguranță. Indiferent de decizia pe care o voi lua, va fi întotdeauna decizia bună pentru ea. O voi pune întotdeauna pe primul loc. Pentru că așa cum i-am spus odată, e ea, înaintea tuturor. Bineînțeles că nu am scăpat de interogatoriul Mairei. Îmi cerea niște răspunsuri pe care nu le știu nici măcar eu. Tony și tata mi-au făcut capul cât casa. Mă întreabă din oră în oră ce am de gând să fac, iar eu le dau de absolut fiecare dată același răspuns. Nu știu.
