Moștenirea lui Andrei - Epilogul gardianului

5 - Ceață

Bunica... Marinka...

Uitasem de ea, uitase și biata Cristina...

Femeia se trezi cu un vlăjgan de 1,90 în casă, gol, ud, acoperit cu o bucată de material...

Kiki sări repede din baie când și-a dat seama ce s-a întâmplat și a încercat să o liniștească pe bătrână.... cât de cât...

Nu mai voiam să ies din dormitor, îmi era atât de rușine... Kiki se întoarse cu un zâmbet larg pe chip.

-Kiki! răsuflu ușurat. Jur că nu am văzut-o...

-Ea te-a văzut...destul de bine.... zâmbi ea.

-Doamne...

-Stai liniștit, a plecat. Și-a cerut scuze că ne-a întrerupt și a plecat... La fel de rușinată...

-Pfff.... nu pot să cred că așa am cunoscut-o pe bunica ta.... Toată viața își va aminti de asta ... de momentul ăsta... Dumnezeule! spun frecându-mi ceafa.

-Mike, e o femeie deschisă la minte, a înțeles ....

-Mda...

Râse și veni spre mine, mă cuprinse cu brațele de talie și își afundă fața în pieptul meu.

-O să îmi lipsească asta... spuse ea cu regret.

-Și mie... răspund cu regret...

Știu că trebuie să mă întorc la Tg. Mureș și ea va rămâne aici... Deja am un gol în stomac, de ce... nu înțeleg....

-Hai, am făcut micul dejun....

Ies după ea, mă trage de mână ca pe un copil și observ cât de bine se mișcă, fără să se jeneze de mine.

-Cafea?

-Sigur, la stânga ta! îmi răspunde și așază pe scaun.

Ne torn câte o ceașcă și mă întorc spre ea. Pentru câteva secunde sunt prins în mirajul situației.... de parcă este ceva real.... Parcă suntem ...o familie. Zâmbesc pentru că nu știu de ce am această reacție.... și mai știu că nu pot avea o relație normală. Dar, ce mai e normal în acest moment?

Mă așez lângă ea și ne continuăm micul dejun, de parcă suntem un cuplu format de mult.

-Cristina....

-Au... dacă îmi spui așa e grav...

-Uh... voiam să te întreb... dar numai dacă vrei îmi răspunzi...

-Ia zi?

-Cum ai rămas fără vedere....?

Puse ceașca jos și fixă un punct, fără să mai spună ceva.

-Kiki...? Ești ok?

-Nu vreau să vorbesc despre asta! spune ea total schimbată și îmi dau seama că am ajuns într-un punct în care nu trebuie să insist.

-Ok... Nu e nimic... Uh... Ce vrei să facem după masă? Ieșim la o plimbare? Eu o să plec în câteva ore și... mă gândeam să facem ceva....

Ea se ridică și veni spre mine, atingându-mă ....

-Da... vreau să facem ceva....

Își lipi buzele de ale mele și de acolo totul a luat-o razna... fierbinte... ucigător de pasional...

******************************

Eram deja de trei luni la Tg. Mureș și mă obișnuisem cu viața asta dar și cu drumurile către Ungaria, cu toate că erau obositoare. Reușisem să stau și o săptămână cu Kiki, ceea ce a fost super, pentru că eram atras de ea din ce în ce mai mult.... Iar ea era din ce în ce mai pasională. Mă obișnuisem și cu felul ei de a fi, i-am învățat tabieturile și lucrurile care o ajută să se miște în voie, fără să se lovească de ceva ce eu uit prin casă.