Moștenirea lui Andrei - Epilogul gardianului

9 - Deșert

Aerul cald, mirosea a moarte și a pericol de cum au coborât din avion, în plină noapte, în apropiere de aeroport, pe o pistă separată.

Bodhi, Cosmin și Cristian au privit unul la celălalt și au așteptat să fie preluați. Un soldat îmbrăcat în uniformă neagră s-a apropiat de ei și s-a prezentat scurt:

-Salut, sunt D1. Amiralul mi-a spus ce vreți să faceți, deci știți implicațiile. Nimeni nu ne va ajuta să ieșim de acolo dacă dăm greș. Noi suntem planul de rezervă, dar de fapt nu existăm.

-Cosmin, Cristian și eu sunt Bodhi, spuse acesta din urmă. Știm în ce ne-am băgat dar nu plec fără nepotul meu...

-Haideți, trebuie să ne întâlnim cu restul grupului. Avem mult de mers și drumul nu este chiar lipsit de pericole.

Cei patru urcă într-o mașină de teren care se îndreaptă prin deșert spre munți. După ce trec de Jalalabad, ajung la baza munților, în apropiere de Nurah Lam.

Acolo se întâlnesc cu restul echipei. D1 îi prezintă:

-D2, D3 și Djr....

Se salută toți și pornesc din loc de data asta pe jos, înarmați până în dinți, spre colinele care se înalță semețe în fața lor. Deși este întuneric, lumina lunii le permite vizibilitatea și stelele de deasupra sunt un punct bun de ghidaj.

O parte din drum o parcurg în liniște și apoi se întâlnesc cu un cărăuș care îi conduce spre inima muntelui.

Cosmin și Bodhi erau în spate.

-Știi cine sunt ei, nu? spuse Cosmin la un moment dat.

-Da....

-Și de ce crezi că i-a trimis pe ei să ne ajute?

-Știi deja răspunsul la această întrebare....

-Aveau nevoie de un motiv iar ăsta le-a picat din cer... Cobai...

-Sunt Delta... Ăștia nu apar decât atunci când nu mai există speranță sau când lucrurile stau atât de prost încât doar îngerii mai au șanse de reușită. Așa că trebuie să îi mulțumim amiralului... Și ție.... Am văzut că vă înțelegeți bine....

-Uhm....Sper că Mike e bine....se fâstâci Cosmin.

-Trebuie să fie, nu mă pot întoarce fără el... Sasha ar fi distrusă... spune Bodhi cu durere.

-Cristian pare liniștit... mă mir...

-Cristian este îngrijorat. La fel ca orice părinte. Și l-ai învățat bine....

Se opresc în loc atrași de un zgomot suspect. D1 se oprește brusc și ascultă. O dronă trece deasupra capului lor și după ce se oprește câteva secunde pleacă mai departe.

-Este una de-a noastră .... Au grijă de noi.... spune D Jr.

-Da... trebuie să fim atenți, ne apropiem...

Cărăușul le arată un drum ascuns de tufișuri și apoi pleacă. Echipa înaintează cu grijă și  se aud voci în arabă.

D1 cercetează locul și D Jr pleacă în recunoaștere. Ceilalți așteaptă liniștiți dar nerăbdători.

D Jr s-a întors.

-Sunt 5 cabane, una dintre ele cu prizonieri, una este spital iar celelalte sunt pentru insurgenți. Au pază la fiecare colț și pe acoperișuri, înarmați cu kalașnikov.

-D2, D3 luați cabana cu prizonieri împreună cu Cristian și Cosmin. Bodhi cu mine și cu Jr mergem spre spital. Aveți grijă, știți ce trebuie să faceți.