Am sarit in bratele mamei mele imediat ce am vazut-o. Se uita la mine din cap pana in piciaore, parca vrand sa se asigure ca nu-mi lipseste vreun picior.
-Draga mea, ce mai faci? Cum e cu Universitatea? Ai mai slabit, esti bine?
In loc de orice raspunsuri, ii sar iar in brate, imbulzind-o cu sarutari.
-Ce bucuroasa esti, Em!
Oh, nici nu ai habar, imi zisesem in gand.
Restul zilei am stat pur si simplu si am vorbit, am barfit, i-am povestit despre Universitate, despre practica, despre faptul ca schita mea avea sa fie proiectata, desore faptul ca urma sa primesc o bursa, ei bine, poate avea sa primesc. Mama mea era geniala, desi mult prea protectoare, a avut grija sa nu imi lipseasca nimic. Ma privea cu ochi calzi in timp ce imi povestea despre tata, care nu putuse sa ajunga din cauza serviciului. Eh, macar o aveam pe ea.
-Mami, cat stai?
-O saptamana jumatate, Emi.
-Atat de putin? Ai zis ca stai cateva saptamani..., am zis cu ochii de catelus plouat, si mama izbucni in ras.
-Ei bine, daca vrei masina, trebuie sa ma lasi sa ma duc si la serviciu.
-Multumeesc, i-am zis. Serios, inseamna mult pentru mine, transportul e foarte greu in LA, crede-ma.
Am continuat sa vorbim, iar mai pe seara m-am retras in camera mea, dupa ce am facut un dus caldut care m-a mai relaxat. M-am infofolit in pat, tinand in maini cartonasul pe care era scris numarul lui...aveam sa-l sun maine...si urma sa-l vad!
Am chicotit si am continuat sa am gandesc la el, asta pana cand am adormit de-a binelea.
M-am trezit buimacita, si mi-am luat telefonul in mana, vazand ca era de abia 8. Azi aveam ore de la 11, deci aveam timp berechet! Am facut un dus, dezmierdandu-mi corpul cu un gel din cocos si bumbac, apoi am baut un suc de fructe si m-am intors in camera mea, asezandu-ma la birou. Am scos o foaie, gandindu-ma sa mai desenez ceva pana voi pleca. Gandul meu era tot la Erick, asa ca am inceput sa-l desenez..nu mai desenasem de mult oameni. Ma simteam atat de bine. Simteam fiori cand am inceput sa-i desenez ochii, apoi buzele perfecte si moi..oh! Ma simteam confuza, asa ca am lasat desenul din mana, oricum era aproape gata, si am scos mapa cu lucrari, sa vad ce schite sa-i prezint azi. Din cele 30 pe care le aveam, am lasat cu greu 9-trebuia sa fie cele mai bune schite ale mele. Am iesit din camera,sa vad ce face mama. Ajungand la parter, observ ca s-a trezit si ea,a sa ca o strang intr-o imbratisare calduroasa, iar ea imi raspunde cu un sarut pe ambii obraji.
-Buna dimineata, soarele meu, imi spune si ma face sa chicotesc.
-Buna mama, cum ai dormit?
-Foarte bine chiar, cand incepi orele?
-La 11, ma duc sa ma imbrac.
Am sarutat-o rapid pe obraz si m-am intors in camera mea,dar cand am ajuns la usa am vazut-o pe mama lui Lucy iesit din camera.
-Buna dimineata, matusa, ce faci? Nu stiam ca ai venit acasa.
-Am ajuns aseara tarziu, nu am vrut sa va trezesc. M-am gandit ca esti in camera si am vrut sa te salut, dar nu erai asa ca ti-am facut putina ordine pe birou.Lucy unde e? Dar mama ta, a ajuns, nu? S-a trezit?
Matusa mea era obsedata de ordine.
-Lucy a inceput orele deja, dar termina la 1 si vine acasa direct, o puteti vedea atunci. Mama e jos, a ajuns ieri.
Am lasat-o sa se duca la mama, iar eu am intrat in camera, m-am schimabt, am luat mapa si am iesit din casa.
Dupa ore, eram in sala in care fusesem ieri, alaturi de Indrumatoarea mea. Ea imi explica ceva despre voaluri si danteluri, dar nu puteam fi deloc atenta, gandul meu zbura la Erick..oare cand sa-l sun? Oare era ocupat? Daca nu imi raspunde sau zice ca e o gluma, ca nu voia sa ma cheme.. Oh, paranoia asta, mereu analizam tot.
Ma ridic de pe scaun, zicandu-i Indrumatoarei ca am putina treaba, si ies din sala, cu telefonul intr-o mana si mapa in cealalta. Ma duc aproape de margine, prinzandu-ma de bara de protectie. Privesc in jos, vazand parterul si angajatii care roiau dintr-o parte in alta. In sus, scara urca spre etajul 10, intr-o spirala imensa, la fiecare etaj avand cate o portiune dreapta, unde erau salile angajatilor.
Am format numarul, ezitand putin inainte sa sun. Am pus telefonul la ureche, asteptand sa raspunde. Stateam, stateam si fix cand ma pregateam sa inchid, a raspuns:
-Alo?, zice el cu o voce superba.
-Buna, sunt Emilia, mi-ai zis sa te sun azi ca sa imi vezi mapa cu lucrari..., zic eu cu o voce inceata, pitigaiata.
-Desigur, imi spune el, poti veni. Dar inceteaza sa mai mototolesti mapa in mana, vei strica desenele, continua cu o voce amuzata.
Ma opresc impietrita..nici nu imi dadusem seama ca, cu mana stanga am facut mapa sul...dar de unde stia? Ma intorc incet, vazand ca era la un metru de mine, privindu-ma insistent. Ochii ii sclipeau iar eu simteam ca voi lesina in momentul ala, fix acolo. Inima a inceput sa imi bata nebuneste iar eu nu puteam sa ma calmez. Eram sigura ca m-as fi facut stacojie la fata, dar aveam noroc de fondul de ten Vichy.Am continuat sa-l privesc coplesita...ce era cu mine? El mai face un pas spre mine, zambind in continuare. Imi ia mapa din maini, indreptand-o.
-Sa mergem, imi zice el.
Ne indreptam spre lift, picioarele imi tremurau nebuneste. S-a dat la o parte, lasandu-ma sa intru prima in lift. Ma urmeaza indeaproape, cand intram, bratele ni se atingeau. Ma uit in oglinda, si observ ca facea acelasi lucru. Aratam incredebil impreuna...Eu, blonda cu ochii albastri, el brunet, ochii negri..era cu un cap si ceva mai inalt decat mine. Ma privea cu o placere nebuneasca, puteam vedea asta, oh, nu avea cum sa fie doar in capul meu, nu-i asa? Cand am ajuns la etajul 10, usile s-au deschis cu un clinchet scurt.
M-a lasat sa ies prima, dar il simteam in spatele meu, aproape atigandu-mi umarul. O facea anumita? Stia ce efect are asupra mea si de aceea avea de gand sa ma inebuneasca? Am intrat in birou, eu asezandu-ma unde statusem si alaltaieri, iar el in fata mea.
A inceput sa rasfoiasca mapa, uitandu-se la fiecare lucrare, iar eu incercam sa ii urmaresc fiecare miscare, fiecare clipire a ochilor, tot! Il devoram de priviri, macar acum puteam, el fiind atent la lucrari. Privea fiecare desen atent, si in curand, dupa numaratoarea mea, ajunse la final, la lucrarea 9. Dupa vreo 3 secunde, vad ca o intoarce, si mai era o foaie.M-am crispat, nici nu puteam vedea ce e. Nu numarasem bine? Ma incordez pe scaun, strangand manerele in maini, o idee deja conturandu-se in capul meu, oh, nu se putea! Vad cum chipul i se insenineaza, starea lui modificandu-se cu 180 de grade. In curand dintii i s-au dezgolit intr-un zambet superb, de model. Brusc inchide mapa si ma priveste putin, apoi spune:
-Emilia, vad un potential maret in tine, lucrarile sunt frumoase, delicate si deloc incarcate. Da-i-le Indrumataoarei tale si zi-i sa ma caute pe la 7.
-Desigur, multumesc, ingan eu ridicandu-ma de pe scaun. Voiam sa dispar cat mai repede de aici, voiam sa ma evapor sau sa imi cada candelabrul ala superb in cap! Am inceput sa merg cat mai repede spre usa, bucuroasa ca nu a zis nimic despre '' ce-a de 10-a lucrare'' Aproape ieseam din incapere, dar il vad langa mine, asa ca ma opresc cu rasuflarea taiata. Il privesc, incapabila sa scot vreun cuvant.
-Poate iesim la o cafea, imi spune. Maine la cat termini?
-La 6, ii zic eu incetisor.
-Bun, ramane pe maine atunci. Ne vedem in fata firmei, la 6, imi zambeste el si imi deschide usa, lasandu-ma sa ies din birou. Dupa ce inchise usa in spatele meu, simteam cum mai aveam putin si ma prabuseam. Oh Doamne, nu se putea asa ceva! Nici nu stiam cati ani avea, nu stiam nimic despre el....
Intrand in lift, deschid repede mapa, ajungand la ultima foaie, pe care se vedea chipul lui, bine conturat, cu buzele intredeschise si ochii mari, negri, la fel ca pe posterul de pe firma...oh, desenul meu cu el, matusa-mea l-a pus din greseala in mapa cand imi aranjase lucrurile de pe birou, iar Erick il vazuse...
