Am intrat buimaca in sala care mi-o indicase receptionera, si m-am trezit intru-totul in alta lume. Daca pana acum cladirea mi se parea fantastica, ei bine incaperea asta sarea peste domeniul realului.
In fata mea se intindea o incapere care, desi nu te domina prin intinderea ei, te domina prin decoratiuni: camera era patratoasa, fiind sprijinita in mijloc de o coloana alba, bogat ornamentata, pe care se afla emblema Bojours. In jurul coloanei se afla o masa rotunda, astfel coloana parea sa iasa din centrul ei. Peretele opus mie era complet din sticla, astfel privelistea de afara era impresionanta. La masa erau 5 tinere care lucrau de zor, fiind dotate cu coli mari albe, creioane si multa rabdare. Am facut un pas, inca nesigura pe mine, si am continuat sa ma holbez la orice detaliu care apartinea incaperii. Peretii erau decorati cu afise din revistele de moda, colectii de haine dar si de desene cu rochii. Langa peretele din stanga se aflau 3 calculatoare noi, de ultima generatie, si la unul din ele se afla o tipa, care se intoarse deodata spre mine, luandu-ma prin surprindere.
-Buna, tu trebuie sa fii...., urma o pauza, in care tipa cauta in niste dosare.
-Emilia, i-am luat-o eu inainte.
-Da, exact! Bun venit in firma noastra, sper ca practica ta aici sa te ajute si sa te indrume spre ceea ce vrei sa urmezi in viata, zise ridicandu-se si strangandu-mi mana.
-Multumesc, de unde incep?, am intrebat eu, dornica sa incep lucrul cat mai repede pentru a-mi lua gandul de la ochii negri ai tipului nesimtit de care ma impiedicasem.
-Pai, as vrea mai intai sa iti explic mai multe despre acest departament al firmei..Va trebui sa desenezi rochii dupa tendintele si temele impuse de aceasta perioada, toate creatiile facute vor ajunge la domnul Hill care va alege, desigur. Nu trebuie sa te jenezi daca creatiile tale nu vor fi alese, esti aici sa inveti, imi zise ea incurajator.
Peste jumatate de ora deja ma apucasem de treaba. Mereu aveam idei noi si nu imi era prea greu sa le pun in aplicare. Ma simteam libera cand desenam dar, desi incercam sa ma concentrez la modelele de dantela pe care tocmai le desenam, gandul la tipul ala ma tot framanta.
Oare cati ani avea? Eu implinisem nu de mult 18 ani, iar el..oare o fi avant vreo 23? Mai multi? Mai putini? Am incercat sa ma concentrez la desen, luandu-mi toate gandurile nepotrivite si inchizandu-le intr-o cusca, apoi aruncand cheia. SI asa orele se scurgeau, iar eu creeam rochii cu diverse modele, ajutandu-ma de tendintele din moda din aceasta perioasa. Facusem deja 2 rochii frumoase, dupa parere mea, si voiam sa o incep pe a 3-a, cand simt o mana pe umarul meu si o vad pe Indrumatoarea mea privindu-mi rochiile.
-Oau, foarte frumoase, felicitari!, imi spuse ea plina de admiratie.
Am rosit usor, multumindu-i cu o voce stinsa. Nu imi placea sa primesc complimente, desi asta se intampla mereu, poate datorita corpului meu zvelt, a ochilor albastrii si a parului blond...eu nu ma vedeam frumoasa, niciodata nu m-am vazut.
-Ar trebui sa i le arati domnului Hill, zice luand una din foi in mana si examinand-o. Cred ca va fi foarte incantat. Modelul e interesant, materialele sunt la moda, si imi place jocul de modele de pe corset. Ia arata-i ce ai facut!,imi spune ea.
-Aaaah, nu cred ca e o idee buna, adica nu mi se pare cine stie ce, adica nu vreau sa-l deranjez, zic eu derutata si rusinata. Eram sigura ca va rade de mine, eu venisem aici sa invat sa desenez mai bine, nu credeam ca hainele mele aveau vreo sansa, nu la jumatate de an dupa ce incepusem facultatea.
-Haide, sa stii ca e foarte de treaba, sunt sigur ca va fi bucuros sa te primeasca, si chiar daca nu va fi impresionat de creatii, de tine sigur va fi, imi zice inghiontindu-ma si facandu-ma sa rosesc si mai tare.
Era tanar? Sincer, habar nu aveam cine era domnul Hill, patronul. Nu-l vazusem niciodata si nici nu ma interesase. Mai auzisem vorbindu-se despre el, dar la fel de bine putea avea 30 sau 80 de ani.
