Capitolul 10-Suferinta

1.9K 74 5
                                    

Deschid ochii incet,intinzandu-mi corpul. Eram obosita si imi simteam corpul greu, ca si cum era facut din plumb. Ma ridic in capul oaselor pentru a privi incaperea in care ma aflu.
Imediat mi-am amintit de seara trecuta. Erick..atingerile lui..emotia..placerea. dar el nu era nicaieri iar eu nu mai eram pe acoperis. Eram intr-o camera imensa care avea o vedere uimitoare spre ocean. Patul era rotund iar asternuturile erau din matase. Mobila era din lemn masiv, negru, cu ornamentatii bogate in stil rococo. Podeaua era alba iar covoarele negre,pufoase. Camera era dementiala, nu puteam crede ca ma aflam acolo.
Pe peretele din fata mea era o plasma imensa iar langa ea, o oglinda superba. Ma puteam vedea in ea din cap pana in picioare. Parul meu era ciufulit si imi incadra fata mica si alba, dar impujorata. Purtam un tricou alb, simplu, cu inscriptia Chanel pe el. A lui Erick, evident.
Ma ridic din pat, apropiindu-ma de fereastra. Eram la etajul 3, iar de aici vedeam palmierii, plaja, oceanul si valurile sale.
Am inceput sa zambesc dar imediat mi-am dat seama ca lipseste personajul principal, Erick.
Ies din camera si cobor pana la parter, sarind de pe un picior pe altul. Ajungand la parter, ma uit in jur, dar casa parea pustie.
-Erick?!
Din bucatarie iese un barbat. Ma uit la el simtindu-ma ca o intrusa in casa asta. Eram pe cale de a incepe sa ii dau explicatii, dar el se apropie, vorbindu-mi cu un ton politicos:
-Buna ziua, doamnisoara, micul dejun este preagtit si intr-o ora jumatate sa fiti gata pentru a va duce la facultate.
-Ah, nu am haine pentru facultate. Si unde e Erick?
-Aveti niste haine lasate in baia de la parter. Domnul Hill e la serviciu. Va rog sa mancati.
Am trecut pe langa barbat privindu-l insistent, intrand in bucatarie.
Totul avea tonuri de alb,negru si gri. Geamurile eram din tavan pana in podea, lasand sa se vada gradina din curte si,mai departe, oceanul prin gardul din fier. Pe masa se afla o salata, paine prajita, crustacee si o cafea. Plus suc si fructe. Ca si cum puteam manca toate astea.
Zambesc in sinea mea, poate pentru ca mancam niste crustacee super bune, poate pentru ca ma aflam in una din cele mai scumpe vile din LA. Dupa ce am terminat de mancat, degustand din fiecare crustaceu, nu am outut sa nu observ ciocolata de pe masa, lasata probabil pentru mine. Sau poate nu, dar tot voiam sa o mananc. Era Amedei Porceleana, cea mai sofisticata ciocolata, si era geniala la gust. Dupa ce am terminat o bucatica din ea, am luat pahaur gol de suc si farfuria si am pus-o la spalat in chiuveta. Probabil ca servitorul ma vazuse fiindca ma impinse delicat de langa chiuveta, zicandu-mi ca nu trebuie sa fac eu curat.

-Daar.., incet eu dar el ma opri.

-Va rog sa va schimbati, domnisoara.

Ies imbufnata din camera, intrand in baia de alaturi. Si ce baie! Era toata din sticla, chiuveta, cada, dusul. Mi-a scapat un 'oh' adanc in timp ce priveam minunatiile alea. Pana si baia lui arata mai bine decat orice am vazut vreodata. Ce am facut eu sa merit toate astea.

Ma sprijin de usa, privind incaperea puternic luminata. Pe un dulapior erau asezate, frumos impaturite, o bluza din matase, alba si vaporoasa, pantaloni boyfriend taiati si pantofi cu toc gros. Verificand eticheta, am aflat ca sunt facute chiar de firma lui Erick. Imi dau ochii peste cap apoi bufnesc in ras si imi iau hainele pe mine, care imi veneau perfect.
Ies din baie, asta dupa ce m-am pieptanat si ies din casa, mergand spre garaj. Acolo ma astepta servitorul caruia nici macar nu ii stiam numele si imi deschide masina, intrand intr-un Bentley Continental GT.
Masina arata sofisticat, nu puteam crede ca voi merge la facultate intr-o masina mai scumpa decat locuinta mea.
Asta m-a facut sa ma gandesc la mama.
Nu mai vorbisem cu ea...nici nu stiam daca plecase, nimic. Imi scot telefonul din buzunar, vazand ca am cateva apeluri de la Lucy. O sun, sperand sa nu fi intrat deja la ore.
-Emilia?!aproape urla ea in telefon.

-Uhm, hei Lucy, ce faci?

-Ce faci tu?! Unde ai fost? Mama ta era nervoasa, a plecat deodata.

-Stiu, oh, ma simt groaznic. Ce face mama, ai vorbit cu ea?

-Nu chiar. A plecat ieri...unde esti?

-Merg..la facultate.

-Esti cu el?

-Nu, nu sunt, Lucy.

-Nu te supara pe mine, doar ca ai mare grija. Pare cam...nu stiu, posesiv. Nu il cunosc dar nu imi exprima incredere. Doar ai grija, atat iti zic.

-Multumesc de sfat. Pa, Lucy, ii zic si ii inchid.

Ii intelegeam ingrijorarea doar ca el nu il stia pe Erick asa cum il stiam eu. Era atat de grijuliu, frumos, destept si atent. De abia asteptam sa il vad azi.

-Uh, nu putem merge la domnul Erick?il intreb eu pe valet, servitor, sofer sau ce era el.

-Domnul Hill a zis sa va duc direct la facultate, apoi la servici.

Raman imbufnata, fixandu-l pe barbat cu privirea, dar fata lui parea serioasa.Asta era tot ce ii transmisese Erick omului astuia?

Soferul m-a lasat la facultate si apoi a plecat, restul zilei decurgand normal. Am stat la cele 7 ore, m-am intalnit cu prietenii, m-am degajat, uitand pentru cateva ore de tot zbuciumul din viata mea. Am avut timp si de o cafea intre facultate si serviciu. Cand am urcat scarile cladirii impresionante, nu ma puteam gandi decat la Erick.

De abia asteptam sa il vad, sa il simt, sa il ating. Dupa vreo ora de stat in birou, la masa rotunda, si desenand diverse schite, am inceput sa ma framant. Erick stia ca sunt aici, de ce nu ma suna? De ce nu ma chema in biroul lui? Oare avea treaba? Era la vreo conferinta de presa sau o prezentare?

Daca renuntase la mine?..trebuia sa aiba putin timp pentru mine, macar pentru un mesaj. A zis ca sunt a lui, dar de ce nu ma mai cauta? Ai fi vrut sa ii dau eu un mesaj, dar ceva ma retinea. Daca era intr-adevar ocupat?

Ma foiesc pe scaun si imi scot telefonul din buzunar. Ma jucam cu el pe masa, nestiind daca sa il sun sau nu. Dar nu l-am sunat.

Ma uit la ceas, era ora 6, trebuia sa plec si eram sigura ca Erick nu ma va mai cauta. Ies din Bojours suparata, cu lacrimi in ochi si iau un taxi pana acasa. Tot drumul m-am abtinut sa nu plang, nu voiam sa ma vada Lucy asa, in caz ca era acasa.

Ies din masina, dandu-i taximetristului ultimii banuti pe care ii mai aveam la mine si multumindu-i ca m-a adus acasa, desi nu erau suficienti bani. Intru in casa, trantind usa in urma mea. Lucy nu era acasa, spre bucuria mea.

Fug pana in camera, trantindu-ma pe pat. M-am abtinut din plans pana cand am intrat pe laptop. Mi-am verificat mail-ul si apoi am intrat pe stiri, pentru a mai afla noutatile. Pe prima pagina, la news feed, era o poza cu Erick. Am intrat in soc cand am vazut ca era cu o femeie de brat. Dau pe stire, cu inima stand in loc pana cand pagina s-a incarcat.

''Patronul unui important brand din LA, la brat cu o posibila partenera?!

Erick Hill, patronul cunoscutului brand Bojours, care in ultimii cativa ani s-a ridicat de la 0, reusind sa ajunga printre cei mai bogati oameni din SUA s-a prezentat, in seara aceasta, la o conferinta, impreuna cu o femeie la brat. Domnisoara se numeste Elisa Scott, este model international si posibila partenera a barbatului. Desi nu a dat nicio declaratie despre posibila relatie, domnul Hill a parut a fi destul de intim cu tanara domnisoara, chiar daca nu au fost vazuti sarutandu-se.''

Nu am putut citi restul. Am inchis laptop-ul, simtind cum lacrimile incep sa curga fara voia mea. Imi arunc fata in perna, strangand-o in maini. Am inceput sa urlu de  suferinta, nevenindu-mi sa cred ca facuse asta. Tocmai el...imi promisese ca ma iubeste, ca tine la mine. De ce totul trebuia sa fie atat de complicat? Isi batuse oare joc de mine?

Am ramas in pat, plansul transformandu-se intr-un scancet slab, pana cand am adormit.

Doar a meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum