Stateam la masa si citeam, dar gandul meu zbura doar la Erick. Toate simturile mi se ascuteau cand ma gandeam la el. Ohh,si urma sa il vad azi, peste doar jumatate de ora, imi spun privind ceasul din sala. Eu si alti 4 angajati eram la masa rotunda, fiecare facand altceva. Indrumatoarea mea imi daduse un catalog cu niste creatii si cateva istorisiri cu privire la Christian Dior si Coco Chanel. Citeam neatenta si cand se facuse 6 fara 10,am rugat-o pe Indrumatoarea mea sa imi dea drumul mai repede deoarece aveam o treaba importanta acasa. Adica aveam..
Am iesit din camera, intrand in baie pentru a ma aranja putin. Dimineata imi facusem parul drept si ma dadusem cu putin tus. Aratam destul de bine,puteam spune. Am zambit putin, imbujorandu-ma. Am coborat la parter, bucuroasa ca azi am ales sa port o rochie albastra, superba, care imi scotea ochii in evidenta. Am privit in jur,incercand sa-l vad pe Erick care nu era nicaieri. Cobor cateva scari continuand sa privesc in jur.
-Nu stai prea bine cu punctalitatea,aud o voce si tresar intorcandu-ma spre el.
Oh Doamne, arata atat de genial incat mi s-au inmuiat picioarele. Avea un tricou simplu, alb, de la D&G, blugi lejeri si ghete negre. El a avut timp si sa se schimbe fiindca era clar ca nu mergea imbracat asa la munca. Suspin in gandul meu.
-Buna,iarta-ma dar eu trebuie sa respect programul muncii.
-Si eu, imi zice zambind si pune o mana pe spatele meu, conducandu-ma spre o masina neagra,Porche.
-Unde mergem?intreb eu cand intram in masina.
-Sa bem cafea, rade el.
Porneste masina, demarand cu un sunet atat de puternic incat vreo 10 oameni se uitau in urma,dupa noi. Chicotesc,iar Erick ma priveste fascinat,as putea zice. Imi strang poseta cu ambele maini, tremurand de emotie.
-Este o cafenea pe colt,ii zic aratand undeva in stanga dar el nu ma baga in seama, continuand sa conduca cu vreo 100 de km/h in mijlocul L.A-ului.
Peste cateva minute vad ca opreste langa o cafenea atat de luxoasa incat o cafea probabil costa cat mancarea mea pe o saptamana. Ma ajuta sa ies din masina,in timp ce eu inca priveam stupefiata cafeneaua aia de bogatani. In fata, alaturi de Porche-ul lui Erick erau doar Lamborghini, BMW-uri, Audi si Mercedes-uri...cum m- a putut aduce aici, parca vad ca urma sa fac o gafa.
Intram in cafenea, un chelner primindu-ne imediat cu zambetul pe buze. Il privi pe Erick, apoi pe mine, cu putin cam mult interes, si Erick se crispa, dupa care chelnerul spuse:
-Buna ziua, va pot ajuta cu ceva?
-Rezervare pe numele Hill, zice fara pic de interes.
-Oh, poftim pe aici.
Ne conduse la o masa cu privire la ocean. Doamne,cat putea fi de frumos...si nu ma refer la ocean..
Mi-a tras scaunul pentru a ma putea aseza apoi s-a pus in fata mea, cu mainile incucisate sub barbie,privindu-ma fara sa zica nimic.
-Cand ai zis ca vom merge la o cafea ma gandeam ca vom merge la o cafenea normala,nu la una atat de.. luxoasa,ii zic privind in jur.
-Nu iti place aici?ma intreba cu ingrijorare in glas.
-Ba da!spun eu repede. E superb.
Am comandat cate o specialitate de cafea si m-am gandit ca ar fi timpul sa aflu cate ceva despre el.
-Cati ani ai?
-24, imi spune prividu-ma adanc. Ooooh, cred ca voi scapa cana din mana daca o sa ma mai priveasca asa.
-Pare incredibil cum ai reusit sa-ti deschizi propria afacere la o varsta atat de ...frageda.
Imi zambeste, dar vad ca priveste undeva in gol, ca si cum se gandeste la ceva. Genele lui incredibil de lungi ii dau un aer atat de irezistibil, iar barba lui de-o zi se vede impecabil pe tenul lui putin bronzat. Imi venea sa sar fix acolo pe el,dar m-ar fi dus la spitalul de nebuni, cu siguranta.
-Zi-mi cate ceva despre tine, imi zice relaxat, aplecandu-se usor peste masa, spre mine.
-Nu stiu..nu am o viata atat de interesanta, spre deosebire de tine,ii zic putin sarcastic.
Am inceput sa ii povestesc despre familia mea, despre facultate si multe altele. Ma asculta, desi nu zicea nimic, avea o figura indescifrabila,desi zambea puteam simti ca mai era ceva in spate, o ardoare imensa.
M-am foit pe scaun, asteptand sa zica si el ceva. Dar el doar zambea.
-Esti foarte frumoasa, Emilia.
Numele meu suna atat de sexy spus de el. Picioarele imi tremurau din cauza emotiei, bine ca el nu putea vedea asta. Priveam in jos,spre cana deja goala.
-Ce este,Emilia?intreba el cu o voce calma,retinuta. Nu te simti confortabil in prezenta mea?
-Nu e vorba de asta,zic eu repede, incercand sa zambesc.
Nu era vorba de asta, era vorba despre faptul ca un mare nume in moda, super sexy si frumos, ma chemase in oras, pe mine, un nimeni! Stiu ca ma desconsideram cam des si cam tare,dar era adevarat,intr-un fel. Dar era imposibil ca el sa ma placa...sa simta ceva pentru mine...iesise cu mine fiindca nu a avut cu cine. Ideea asta se contura din ce in ce mai tare in capusorul meu mic si prost si brusc am inceput sa nu ma simt bine...probabil lipsa de calciu era de vina...sau Erick.
-Nu ma simt prea bine, ii zic ridicandu-ma de pe scaun dar am ametit brusc,fiind gata sa cad dar doua brate puternice m-au prins strans,iar eu m-am lipit de pieptul lui tare, si i-am putut simti parfumul Calvin Klein care mirosea bestial pe el.
-Ce e cu tine,Emilia?!tipa el.
-Sunt bine,ii zic incercand sa-mi recapat echilibrul. Mai bine mergem acasa...
-Desigur.
M-a condus acasa, fara sa zica nimic tot drumul...cu siguranta ca il speriasem cu crizele mele à la Emilia. I-am multumit pentru cafea si mi-am cerut scuze pentru intamplare. Am intrat in casa, m-am infofolit in patura si am blestemat toate chestiile existente pe planeta pentru caderea mea de calciu si pentru efectul pe care mi l- a lasat Erick care probabil nu va mai vorbi niciodata cu mine.
